„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

3 metode eficiente de păstrare a frumuseții si tinereții după 40 de ani

de

În ziua în care am împlinit 40 de ani, nu am simțit mari schimbări în viața mea. Ba mai mult chiar, mi se părea că toată panica celorlalte femei vizavi de această cifră se rezolvă doar prin gândirea pozitivă.

Mă uit în oglindă la firele albe de păr care se ascund în părul meu (Se ascund pe naiba! Se vad și din avion.) și îmi fac tot felul de calcule. Dacă mă vopsesc săptămâna viitoare, mă ține o lună și ceva. Eu aș vrea să mă țină mai mult, dar nu este după mine. Dacă mă uit bine, încep să cred că sunt la începutul unei faze naturale de trecere la blond scandinav, dacă mă uit mijit (adică și mai bine), văd și mai mult alb în capul meu și încep să cred că am nevoie și de ochelari. În ziua în care am împlinit 40 de ani, nu am simțit mari schimbări în viața mea. Ba mai mult chiar, mi se părea că toată panica celorlalte femei vizavi de această cifră se rezolvă doar prin gândirea pozitivă. Mi se părea că este doar un prag psihologic pe care îl ignori cu grație și inconștiență când îți spui mereu: Mie nu mi se întâmplă. Chestia asta e mai mult pentru blonde. Între timp, nu mult după ce am sărit pârleazul în buletin, am înțeles că dacă mai insist cu oglinda, începe să se ducă naibii gândirea pozitivă. Că vrei, că nu vrei, te aranjează sau nu, scârba asta lucioasă nu se lasă până nu îți arată și ultimul defect.

Ce se poate face în acest caz? Pierzi buletinul? Nu se poate că oricum rămâne certificatul de naștere. Nu poți să îl rupi nici pe acela că nu putem funcționa social fără acte de identitate. Se poate însă, în caz de pierdere a buletinului pe la 38-39 de ani de pildă, să faci demersuri pentru reemitere și, în ziua în care îți faci acea poză care te ține 10 ani bătuți pe muchie, să treci înainte pe la cosmetică și coafor ca să imortalizezi o față bună de purtat atâta timp.

Dacă nu vrei să te complici cu schimbarea actelor sau dorești o abordare mai complexă a problemei, atunci recomand să ataci și oglinda. Parșiva asta care se dă prietena ta și care, chipurile, îți arată cum îți stă bine, ce te avantajează! Păcăleli… Păi dimineața ce păzește? Ce vezi în oglindă? Îți place mereu? Sau seara, după o zi lungă și obositoare? În funcție de felul în care li se aplică ”argintul”, oglinzile sunt mai amabile sau nu. Eu, de pildă, am moștenit de la soacra mea un șifonier în trei uși cu oglinzi. Una dintre uși o s-o țin cu mine toată viața, chiar și după ce șifonierul cedează pe la încleieri și se cere scos la pensie și din cameră. Jur, fetelor! Ușa mea cu oglinda magică nu o dau din casa! Cât de slabă și armonizată mă arată ea pe mine, spre deosebire de celelalte surate ale ei! Ce frumos mă oglindesc eu în ea! Îi mulțumesc pe această cale celui care, probabil, în producție, a greșit ceva la aplicare sau la numărul de straturi și a făcut-o așa miloasă.

Desigur, nu uităm cântarul! C-o fi, c-o păți, că atâtea kile ai, că după 40 de ani ți se schimbă metabolismul și nu știu ce se mai întâmplă și cu densitatea osoasă etc. Îmi pare rău pentru el, dar nu vreau să mă uit în tabelul nutriționiștilor în care greutatea ideală este stabilită în funcție de vârstă și înălțime. Refuz! Pe mine să nu mă ia cu bazaconii din astea. Eu vreau să îmi arate greutatea mea de acum 10 ani. Și dacă nu o arată, atunci îl zăpăcim cu geamantane pline și alte greutăți, până se dereglează un pic sau un pic mai mult. După aceea îl declarăm cântarul oficial al casei și refuzăm orice alte păreri sau sugestii de verificare metrologică. Doamne ferește să primiți în dar vreun cântar nou, adică un nenorocit de cal troian care să vă atace încrederea în sine!

Pentru început, că și eu tot la început sunt cu psihologia femeii de peste 40 și un pic, am identificat aceste trei metode. Cum avansez în vârstă, promit să revin și poate, încetul cu încetul, mă trezesc că scriu un ghid de supraviețuire în situațiile în care nu ai ce face și nici multă rezistență nu prea poți opune, mai ales zilele astea când cercetători britanici și de alte naționalități ne stresează cu frecvența Schumann care s-ar fi redus și timpul zboară ca nebunul și ne scurtează nouă ziua până la 16 ore reale.

Și desigur, nu uit să mulțumesc industriilor de petrol și gaze și altor industrii care fac casă bună cu industria chimică pentru toate vopselurile și chimicalele pe care care le folosim zi de zi ca să arătăm tinere și foarte frumoase.

 

Foto: Iulia Miclea

Categorii:
bloguri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title