fbpx
„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Bate șaua să priceapă iapa

de

Nu știu cum m-am pomenit cu un cadou din categoria bate șaua să priceapă iapa. Iepurașul se ține de glume nesărate. Mi-a lăsat un cadou care nu îmi trebuia, dar cu care m-am pricopsit și care acum îmi face probleme.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 Nu, nu este un câine sau o pisică, nici hamster sau altceva viu. Este vorba despre un  cântar de baie. Unul electronic, foarte deștept, care oferă tot felul de informații pe care nu i le cere nimeni: apă, masă musculară şi nu mai știu ce. Sincer, pe cine interesează toate astea, dacă la numărul de kilograme indicate greșește la calcule și rotunjește în plus? Cântarului meu preferat, care are mai mult de zece ani de când ne știm, nu i-am făcut niciodată un control metrologic pentru că nu a fost cazul. Mereu diplomat, mi-a arătat un număr de kilograme decent, și nu m-a tulburat cu nimic, deși unele fuste sau bluze chiar se încăpățânau să intre la apă și refuzau colaborarea cu mine.

Cântarul cel nou mi-a dat viața peste cap. M-am urcat dimineața, regulamentar, pe nemâncate și nebăute și m-a doborât moral. Nici nu pot scrie cifra pe care mi-a arătat-o!  Sunt sigură ca trebuie dus la un laborator pentru verificare și calibrare. Dacă este să mă iau după el, rezultă că,  biata de  mine, car în fiecare zi niște kilograme de care nu știam nimic. Urcă-le pe tocuri, bagă-le sub rochii, bucălează-le in obraji! Jur! Nu știam nimic de existența lor și, pentru că le am în plus și sunt sigură că nu sunt ale mele, mă gândesc să caut o anorexică și să i le dau gratis. Înțeleg că iarna e parșivă și te pune să mănânci. Ba că este ger afară și ai nevoie de un supliment de energie, ba că a venit Crăciunul și ai niște platouri cu prăjituri de executat pe lângă o  piftioară și 100 de sarmale. Nici nu scapi de mesele creștine că te prinde din urma Paștele… Bagă și acolo, în crucea nopții, ouă, miel și alte  zece feluri de cozonac plus pască cu ciocolată. Iarăși mâncare, iarăși surplus! Ok. Înțeleg. Dar chiar așa? Sofisticatul acesta electronic chiar sare calul! Niciodată nu am avut încredere în electronică. În mecanică da, fizică pură, dar electronicele astea sunt așa fragile și orice șoc le poate zdruncina raționamentul și pot afișa tot felul de aberații. Exact ca în cazul meu.

La vreo cinci-șase luni după ce am născut, am primit un telefon de la unul dintre colegii mei de serviciu. A avut o singură întrebare: Ești grasă? Și, dezamăgit de nu-ul meu, a închis fără să se intereseze dacă sunt sănătoasă, care este sexul copilului, cât mai stau în concediu și alte politețuri. Ce pot să-i răspund dacă mă sună acum? Nici nu știu dacă sunt grasă! Un cântar zice da, unul zice nu.

Cum spuneam, car cu mine niște kilograme care nu sunt ale mele. Stau lipite de cântarul meu și când dau să evaluez situația – hop! – sar pe mine și se pun drept pe afișaj. Încerc să le păcălesc cum mă pricep și eu, dar sunt ca râia. Am încercat să le las pe scările de la metrou… Nimic. Mi-a ieșit sufletul degeaba! Am încercat să le ascund în frigider și după ora șapte seara am crăpat de foame…  numai eu, că ele nu s-au intimidat. Le-am dus și la sport, dar crezi că le-a păsat? Tot pe afișaj sunt cocoțate!

Mă gândesc uneori că și Mara lui Slavici era mai legată la corp și autorul o ținea de frumoasă. Mai e și vorba aia grasă și frumoasă sau, și mai și, decât nevastă balerină, mai bine mamă eroină!  Ce mă fac? Aveți nevoie de ceva kilograme în plus? Le dau gratis!

 

       Foto: Iulia Miclea si Alina Maxim                                                                                                                                

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
bloguri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title