„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Când se strică nora cu soacra?

de

Să știți, dragele mele, că s-au mai văzut cazuri din astea, în care soacra și cu nora chiar s-au plăcut la prima, la a doua, la a noua vedere. Ele chiar au simțit că pot să construiască un viitor luminos împreună cu raza lor comună de soare, adică puiul cel deștept și frumos al lu mămica și iubitul musculos și tandru al tinerei aspirante. Au râs la glumele lui împreună, sărate, nesărate nici nu mai contează! Au plâns amândouă de drag și de dor uitându-se la albumele copilăriei lui fragede de pe blăniță. L-au admirat, spălat și călcat zi de zi, cot la cot și l-au așteptat cu tocăniță de văcuță și plăcintă la cuptor. Ce mai, fericire maximă și compatibilitate pe toată linia! Așa să le ajute ăl de sus!

Și au făcut nuntă frumoasă, cu neamuri și lăutari, cu fotograf și rață confiată. Toate ca la carte, toate cum s-au înțeles ele, nora și cu soacra. Și ar fi trăit fericite până la adânci bătrâneți, dacă  norei nu începea să-i crească mintea, să se scuture de naivitate și să priceapă că trebuie să-și trăiască viața așa cum vrea ea, nu după planurile croite și răscoapte de mama soacră.

Așadar când se strică nora cu soacra? Când se produce declicul și se strică armonia? Exact atunci când tânăra devine mamă, iar mama bărbatului ei nu se mulțumește cu prietenia frumoasă pe care i-a acordat-o nora și se simte stăpână și pe copil. Când bunica, la început zăpăcită de fericire și bune intenții, sare calul cu sfaturile la înfășat și alăptat și începe să facă programul micuțului așa cum își amintește ea că se făcea de pe vremea când fi-su se chinuia să nimerească statul la oliță. Mama soacră atotștiutoare, femela alpha – normal! – pune piciorul în prag și împrăștie sfaturi și opinii de necombătut.

Nora, la început copleșită de grija pe care le-o poartă mama soacră, acceptă orice părere, mai ales una avizată ca a soacră-sii, după care, dezmeticindu-se, și cu mâna pe manualele moderne de puericultură constată că ce era odată bun astăzi este combătut științific și demodat. Așa am pățit eu cu Dona Perfectica, deoarece ea la știa pe toate și se presupunea că nu aveam de ce să-mi dau cu părerea. Pentru ea, că doar am zis că fiind nevastă de colonel de armată avea mania instrucției și a ordinelor care doar se execută și nu se comentează, copilul trebuia lăsat să zbiere ca să facă plămâni și alimentat la ora fixă. De asemenea avea ideea și mai fixă să îi dea ceai sau apă, ca să se mai spele mățișoarele după atâta lapte de mamă. Eu nu aveam nici cea mai mică dorință să aplic niște sfaturi despre care eram sigură că sunt bine intenționate, dar total în dezacord cu teoriile moderne de crescut copii în secolul 21. Mai mult, după ce am depășit faza refuzurilor amabile, i-am transmis prin interpuși că au trecut destui ani de când i s-a născut băiatul, așa că îi mulțumesc pentru sfaturi, dar este bine să lăsăm doar pediatrul să facă programul de masă și de scâncete al copilului. În concluzie, Dona Perfectica a înțeles că s-a dus armonia noastră, că am păreri și mi le mențin, așa ca nu m-a iertat niciodată cu adevărat pentru refuzurile mele considerate de ea ignorarea ordinelor primite de la comandant, deci afronturi foarte grave.

Am văzut multe iubiri la prima vedere între nurori și soacre, dar foarte rar le-am regăsit menținute în timp, mai ales după ce au venit pe lume copiii.

Foto: www.pixabay.com

Tag-uri:
· · ·

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title