Am văzut și bărbați care ar trebui sa lase volanul pentru cratiță. E și păcat să risipească așa talent gastronomic aiurea in trafic.
În urma cu mulți ani, Dorina Lazăr emoționa publicul de film în Angela merge mai departe. În anii aceia comuniști si misogini, în care femeile erau brațe de muncă și mame eroine în baza unui decret de creștere forțată a natalității, Angela ia chipul Dorinei și ne spune povestea ei, povestea unei femei care a îndrăznit să intre pe un teritoriu pe care bărbații îl consideră un dar exclusiv. Șoferița de taxi din poveste lasă cratița deoparte și dărâmă mitul exclusivismului masculin în materie de șofat. De la momentul turnării filmului și până astăzi, a trebuit să treacă multă apă pe Dunăre și destui ani, până să prindem curajul Angelei și să ieșim în trafic cu drepturi egale.
Că tot am deschis vorba de egalitate, astăzi, de pildă, am avut o situație în care o blondă drăguță se încăpățâna să meargă pe contrasens, asta așa ca să fim egale amândouă și să împărțim aceeași parte de asfalt. Și pentru că echilibrul fragil al egalității noastre a fost zdruncinat de încăpățânarea mea de a-mi ține banda, m-a ocolit într-un final (că altfel ajungeam să ne cunoaștem mai bine la vreun birou de constatări daune auto!) și m-a blagoslovit cum a știut mai bine. Nu auzeam ce spunea, dar vedeam boticul roșu cum se țuguie nervos și brațele agitate care îmi făceau niște semne. Jur! Când am văzut-o așa nervoasă, am început să cred că sunt eu pe contrasens și mai că-mi venea să cobor din mașină ca să țip niște scuze. Am început să analizez situația și să caut să înțeleg cum se poziționează volanul meu față de axul drumului, ce fac ceilalți șoferi care ies din parcare… etc. Exact ca în viață: un nebun aruncă o piatră și zece deștepți se chinuie să o scoată!
Tot timpul am privit cu fascinație femeile care și la nouă, și la două arată impecabil. Nu este cazul meu care, indiferent de intervalul orar, ori am călcat în vreo baltă, ori am părul vâlvoi ca după un tratament la 220V. Blonda de astăzi era așa o Barbie că-mi părea rău de ea când vedeam cum își strică machiajul de la indignare.
Cunosc multe femei care conduc foarte frumos și foarte sigur. Am văzut și bărbați care ar trebui sa lase volanul pentru cratiță. E și păcat să li se risipească talentul în trafic. În loc să încurce lumea, mai bine ar face pregătire pentru Masterchef și ar fi mult mai câștigați. Și dacă tot am ajuns și în punctul culinar, îmi dau acum seama că am trăit zece ani o mare derută … nici la cratițe, oale și polonice, dar nici la condus nu dădeam pe afară de talent. La începuturi, mă certam cu tata care mă stresa cu ambreiajul și mă dădea jos din prețioasa lui Dacie. Apoi, de-a lungul timpului, am exersat pe mașinile băieților care mă invitau în oraș și care nu își permiteau să fie așa de nervoși ca tata. După care am intrat la cursuri intensive de făcut manevre de parcare cu soțul meu care mă întreba exasperat dacă nu m-am jucat și eu cu mașinuțele căt am fost mică. În sfârșit, școala vieții a fost cea care mi-a pus volanul în mână cu adevărat, atunci când simpaticul meu soț a avut carnetul suspendat pentru motive care nu fac obiectul poveștii mele. Atunci am învățat sa conduc și în oraș, și în țară, și pe manuală, și pe hidramată, și pe mașină mică, și pe mașină mare, și pe timp de zi, și pe timp de noapte… Mai aveam să merg pe camion și pe basculantă și le acopeream pe toate. Nu îmi pare rău, am fost nevoită să ies din zona mea de confort și să învăț cu adevărat să conduc, chiar dacă în teorie eram șofer (amator!) de mult timp.
Angela merge mai departe si noi cu ea, din ce în ce mai multe și mai încrezătoare. Timpul trece, la volan sunt din ce în ce mai multe femei și la televizor din ce in ce mai mulți bărbați care ne fac demonstrații de gătit în emisiuni culinare.
Foto: Florin Mihut
