„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Declaratie de dragoste.Déjà-vu

de

Uite! Vreau să îți propun un joc. Hai să ne prefacem că  nu suntem ce suntem și să ne căutăm prin lume! Tu să mă cauți orb de-o iubire fără explicații, fără să știi unde sunt sau că sunt. Eu să te caut amețită de-o dragoste mare, simțindu-ți privirea în ceafă. Două suflete plutitoare, două flori de gheață care se topesc de dorința de a fi împreună.

Hai să resetăm relația noastră și să ne prefacem că nici nu ne-am cunoscut, că nu mi-ai ieșit în drum cu plin și nu ne-am întâlnit niciodată! Să ne prefacem că cerul s-a unit cu pământul și nu mai suntem oameni, ci zei domnitori peste ape și stele! Știu sigur că ne-am recunoaște, că ne-am găsi și în cer ca și pe pământ, iar la nunta noastră ar ploua cu floare de nu-mă-uita.

Ne-am întâlnit când nu te așteptam și am simțit că te cunosc demult. Am tresărit când ai intrat pe ușa noastră și am vrut să te întreb: Ce faci? Te știam, te știam bine, doar că nu mai țineam minte de unde și de ce. În loc de dumneavoastră, eu îl știam pe tu, în loc de politețe, eu îți simțeam căldura. Aveam o istorie lungă împreună, în alte timpuri, în alte întâlniri, doar că nu știam nici tu, nici eu și de aceea trăirilor noastre le-am spus déjà-vu.

Sufletele se caută până își găsesc norocul. Instinctul le duce orbește pe drumul celuilalt, dar întâlnirea în vreme nu se socotește în ani, ci în sentimente intense, sublime, albastre ca marea și fierbinți ca inima soarelui. Dragostea cea mare nu arde în vâlvătăi, nu se consumă în povești de o zi sau de-o clipă, dragostea cea mare este dumnezeiască și rară. Poate să treacă o viață de om și să nu o găsești, poate să treacă și o mie de ani și sufletele pereche să nu știe cum să intre în matricea perfectă și atunci se chircesc cu durere în legături mincinoase pe care le-au crezut adevăr.

Nu. Nu este vina nimănui dacă n-a fost să fie. Căutarea perechii nu încetează în spațiu și timp. Sufletele se caută până se găsesc, chiar dacă se mai lasă furate de cântecul fermecat al ielelor. Uneori, rămân în vrajă o vreme fără termen, dar apoi aud iar și iar chemarea mută a jumătății lor și pleacă să o găsească fără să știe unde și fără să își conștientizeze căutarea. Și când se întâmplă unirea adevărată, când yin și yang se închid în forma perfectă, atunci se face lumină în cer și cântă văzduhul de bucuria sublimă a întâlnirii perfecte.

Noi avem norocul să închidem cercul regăsirii noastre în viața de acum. Nu știu când ne-am pierdut în mii de vieți uitate, dar știu că te-am găsit. Noi ne-am găsit și ne-am așternut la drum lung, de mână mereu, prin soare și prin ploi, mereu împreună. Sunt multe perechi frumoase pe drumul nostru, perechi de suflete care s-au găsit și merg împreună în ani fericiți, în ani de visare și împlinire.

M-am răzgândit! Nu vreau acest joc. Hai să îmbătrânim liniștit, de mână mereu, pe drumul nostru, cu copiii noştri, cu grijile și bucuriile noastre. Mi-ai ieșit în cale cu plin, te-am așteptat fără să știu cine ești.

 

 Foto: Alina Maxim

 

Categorii:
DRAGOSTE

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title