„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Jurnalul călătorului hai-hui.Jur că l-am văzut pe Superman!

de

Fetelor, jur că l-am văzut pe Superman! Înalt, binefăcut, grizonant. Mișto de tot! Era la bustul gol, de fapt, doar în chiloți de baie, pentru că, fără supărare, și slipii tot chiloți sunt! Deci l-am văzut pe Superman în chiloți în marea cea mare și Mediterană! Împingea o bărcuță gonflabilă, roz deschis. În bărcuță, două fetițe strigau la el: Hai tati, hai cu viteză! Mă așteptam să se încordeze și să ia bărcuța în zbor, dar el, Superman, se uita cu drag la ele și le punea să sară în apă și să facă pluta și alte giumbușlucuri! Eu, la doi metri distanță, trăgeam cu coada ochiului la frizura impecabilă și la torsul numai mușchi. Iartă-mă, iubirea mea! Ştii bine că ești cel mai frumos din lume, dar ce să fac? Nu te întâlnești cu Superman în fiecare zi! De aceea, trebuie să recunosc, nu cred că trăgeam cu ochiul, ci mă holbam de-a dreptul, așteptând să-i văd și nevasta, care, cu siguranță, nu putea să fie decât Femeia Fantastică!

Pe vremurile adolescenței mele, adică pe vremea când făcea plopul pere și răchita micșunele, eu eram îndrăgostită de primul și adevăratul Superman, adică de spectaculosul Christopher Reeve. Cum deschideai șifonierul, mai exact ușile din partea care îmi revenea mie, dădeai de el, brunețel, și, pe hârtie mai mult sau mai puțin bună, decupat și dezlipit din toate revistele și ziarele vremii. Așa o dragoste mare mă luase, că acum parcă îi și înțeleg pe japonezii dispuși să se însoare cu telefonul. Eu iubeam șifonierul nostru, aș fi iubit și pereții, dar mama, categorică, nu m-a lăsat să lipesc nimic pe ei, că îi distrug zugrăveala. De focul lui Superman și a zâmbetului său devastator, am dezlipit tot Dallas-ul din șifonier, l-am uitat pe Bobby și n-am mai vrut să semăn cu Pamela. Mai rău, mi s-a părut că un coleg de la altă clasă ar avea ceva din privirea și aplombul eroului meu, așa că am făcut o frumoasă fixație, care m-a părăsit târziu, prin facultate, când l-am descoperit pe Bruce Willis în Maddie si David. Între noi fie vorba, acum, când scriu, realizez că cei doi sunt cam același gen și te lovesc cu același zâmbet.

Da, dragele mele, uneori, în cele mai neașteptate locuri, te întâlnești cu cine nu gândești. Și da, Dumnezeu nu are multe tipare. Nu știu ce face, dar, din când în când, repetă modelul și îl răspândește pe tot pământul. Așa se face că Alain Delon vorbește și franțuzește și cine știe câte alte limbi, Trump sigur mai are destule sosii răspândite prin lume, iar de păpuși Barbie e lumea plină, dar acolo nu mai vorbim de vrere divină, ci de obsesie și silicon. E drept, că și pe mine m-a lovit norocul și m-am măritat cu un George Clooney, căci așa i se pare lui, că ar semăna cu consortul lui Amal. Mie, subiectivă fiind, mi se pare că al meu e mai frumos și mai înalt și că nu seamănă deloc, dar într-o căsnicie funcțională, nu poți să te contrazici pentru orice, așa că las de la mine: Da, iubire, semeni cu domnul, dar tu ești mai fățos!

Deci l-am văzut pe Superman jucându-se cu bărcuța în apă. Sunt sigură că avea în program și tobogane cu colac, roata din Luna Park și un castel, două de nisip. Familist, liniștit, mișto de tot! Exact ca și Clooney al meu. Și da! A apărut și Femeia Fantastică, delicată ca o trestie, și nu știu de ce, văzându-i împreună pe toți patru, am simțit că filmul s-a terminat cu happy end.

Foto www.pixabay.com

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title