„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Jurnalul călătorului hai-hui. Cum o fi fost să fii cadână?

de

Vacanța pentru mine înseamnă odihnă la propriu, cel puțin în primele zile până mă mai adun și eu, până mi se așază și mie creierii la un loc, până mi se mai șterge de pe față umbra cearcănelor și mi se mai limpezesc ideile. Imediat ce ne cazăm, eu cad lată. Lipită de cearșaf. Trag draperiile și dorm istovită, stoarsă de energie precum lămâia din limonadă. Cred că la oboseală semăn bine cu o lămâie, deoarece, vă spun sincer, sunt și galbenă la față, dar și acră când vine vorba de oricine și de orice nu îmi pică mie bine la suflet. Așadar, vacanța mea înseamnă somn, somn din nou și ceva amuzament turistic.

Ten minutes, madam! Ten minutes! Din experiența pe care am început să o capăt de când mă flendur vara prin resort-urile turcești, am învățat că ten minutes înseamnă minim jumătate de oră sau chiar mai mult, așa că aștept cuminte să-mi vină rândul la hamam, adică la baia turcească. În fiecare an, după ce mă adun din cearșafuri și fac ochii roată la peisaj și la ocazii, după dezmeticeală, merg la hamam, adică la spa-ul hotelului și îmi ofer un masaj cu spumă și ulei. De data aceasta am venit la fix, așa cum mă programasem, nici mai târziu, nici mai devreme, dar nu știu cum și nici de ce, m-am ales cu o amânare mascată. Ten minutes again și apoi two seconds și, în sfârșit, îmi vine rândul la răsfăț.

Baia turcească… răsfățul meu o dată pe an, un tabiet normal pentru sclavele îmbrăcate în aur și argint ale sultanului. Chiar așa. De ce i-or fi trebuit sultanului atâtea femei? Le ținea oare minte numele tuturor? Le știa pe toate? Uneori este istovitor cu una singură, indiferent că a titularizat-o sau nu pe postul de nevastă. Este foarte dificil când în ecuație apare și a doua femeie, ibovnica ascunsă în pauzele de masă, întâlnirile de business ori delegațiile complicate. Cum s-o fi descurcat sultanul cu atâtea gelozii? Și la ce îi trebuia atâta deranj prin casă, dacă el stătea mai mult pe drumuri, între două războaie și patru cuceriri. Probabil că avea și ceva locțiitori, alții decât eunucii, care aveau grijă de trofeele ascunse în mătăsuri exact așa cum lupul are grijă de stâna cu oi.

Stau întinsă pe piedestalul de marmură, pierdută în norul de clăbuc, stau cuminte sub jetul de apă călduță și mă bucur de masajul cu ulei… Imi place hamamul. Mă liniștește și mă relaxează. Îmi place hamamul turistic, nu mi-ar fi plăcut să fiu cadână. Degeaba ai confort și huzur dacă ești ținută închisă ca o pasăre într-o colivie din aur. Și după ce că nu ești de capul tău, mai ai și obligația de a fi permanent în competiție acerbă cu celelalte păsări captive, frumuseți aduse din toate colțurile lumii, pentru că inima sultanului înseamnă putere și, cu atâta diversitate, puterea e greu de păstrat.

Avem în familia noastră dinspre partea mamei o poveste frumoasă despre un ienicer care nu ar fi vrut să se mai întoarcă acasă și ar fi dezertat din armata turcă, alegând să trăiască românește. Să fi trecut o sută și o grămadă de ani de la povestea ienicerului copil care a refuzat războiul și, cu toate acestea, în satul mamei, numele lui de vultur, adaptat la fonetica locală, se transmite și acum din generație în generație. Avem și noi o picătură din sângele lui, o bucățică mică-mică de trecut turcesc închis în coduri descifrabile genetic.

Ok, madam! Finish! Îmi șoptește o voce blândă la ureche. Apoi, după ce mă ridic din raiul cu apă și săpun, mă conduce într-un salon de relaxare unde mă răsfață cu ceai cald și îmi așază o  cremă plăcută pe față. Adorm liniștită, cu gândul la sultan și la situația lui sentimentală extrem de complicată.

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title