Vacanță în Alpii francezi. Ziua zero. Plecarea
De data aceasta, ca niciodată, totul a mers brici. Am avut timp de făcut bagaje, le-am optimizat cu talent, astfel încât să încapă în două geamantane tot efectivul de pulovere și izmene plus alte chestii fără de care nu se poate călători. Am hotărât, mândră de mine, că sunt eficientă și pot să închid devreme capacele geamantanelor și deci să îmi văd de treaba mea. Când să ieșim pe ușă, stop! Simpaticul nu nimerește să apuce geamantanul de mâner. Normal! Pentru că onor geamantanul nu are mâner. E rupt! E rupt și eu am uitat chestia asta și nu m-am stresat să îl duc la reparat. Ce este de făcut? Repede! Alt geamantan! Și, uite așa, s-a dus liniștea mea! Iau cu furca din dreapta și arunc în stânga! Ce frumos le așezasem eu eficient pe toate, ce rapid le zbor și le reașez sub formă de grămezi și de movile sperând sa termin repede și să încapă tot!
Acum, că s-a rezolvat urgența, simpaticul poate să urce tot calabalâcul în mașină. Prin tot, înțeleg geamantanele, bananele de drum, dar și schiurile și clăparii dumnealui. Copila noastră când îi vede îmi face cu ochiul: Mami, poate anul ăsta le pierde. Simpaticul o aude, dar nu face o criză de nervi, cum ne așteptam, având în vedere că se căznea să înghesuie schiurile în biata noastră mașinuță. Bine. Renunț la ele, dar doar dacă îmi găsiți cumpărător. Le-am luat cu 5, le dau cu 7, că acum sunt vintage! Și acestea fiind zise, ia să vedem dacă se închide portiera! Și, deși stătea să crape, s-a închis și portiera și a rezistat așa până la aeroport.
Nu știu de ce, dar exact atunci când nu mai pot repara nimic, mi se derulează spontan un listing detaliat al conținutului teoretic de prin geamantane. Și ce să vezi? Încep înrebările și marile revelații! Unde este demachiantul? Da. Nu l-am pus. Si șosetele groase? Pe alea unde le-oi fi pus? Pe pat. Aha. Pe pat și în geamantan am pus ceva? Nu. Bine… Și căciula cu urechi cu care se fudulește simpaticul când crapă pietrele de ger? Pe pat. Lângă șosetele groase. Mișto. Chiar că am fost eficientă. Așa pățesc mereu când sunt zen și sunt sigură pe mine. Așa pățeam și la examene. Când eram stresată, îl împușcam pe 10, când mergeam la sigur, aveam șanse mari să o zbârcesc pe undeva și s-o fac lată, adică nu de 10. Cred că lată e și acum, dar prefer să nu mă mai gândesc. Mă bazez mereu pe faptul că simpaticul are umor și nici nu este supărăcios din firea lui destul de agitată de altfel. Așa a fost și la Sibiu, când eu mi-am aranjat frumos în șifonier toate hăinuțele, mi-am pus la oglinjoară cremele și aspirinele, iar lui i-am așezat pe pat doar pantalonii de pijama, că bluza am uitat-o acasă. A fost drăguț, a zis că doarme în maioul lui alb și se simte sexy și dezbrăcat, exact ca într-o poză cu James Dean. Acum să văd la ce poză se gândește, mai ales că i-am uitat fix șosetele de clăpari.
Aparent, iarna este foarte complicat cu făcutul bagajelor. În realitate, cred că este mai simplu decât vara. Așa cred eu, pentru că vara trebuie să mă asortez mai bine, normal, întâi noi, fetele, dar și onor soțul meu. Iarna te rezolvi cu blue jeans și pulovere, vara… nu te rezolvi nici cu un șifonier întreg.
Nevastă! Ai luat actele? Da. Ochelarii de citit? Da! Costumele de schi? Normal. Ce crezi? Am pus cam tot! Adică ce n-ai pus? La o primă trecere în revistă, doar niște accesorii, detalii. Cum ar fi? Șosetele alea groase și căciula ta de ger!
Vă imaginați fața ‘mnealui? Dacă era la maneta avionului, cred că i-ar fi venit să frâneze în zbor, știți, ca în filmele americane, când el conduce și ea îi spune lui ceva șocant. Dar cum nu era la manetă și nici nu putea să facă circ (ne vedea lumea, sic!), a înghițit în sec și în gol și aia a fost. M-am scos! Și dacă este să fie corect, s-a scos și el, că tre să facă shopping și nu știi niciodată cum, de la o șosetă, se alege și femeia din cuplu (eu, în cazul de față) cu vreo rochiță de cocktail sau cine știe ce.
FOTO CREDIT – www.pixabay.com
