„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Norocul și-l face fiecare cu mâna lui, dar îi trebuie curaj

de

Uneori, viața așază lucrurile aparent strâmb. Uneori, la o primă vedere și prejudecată, gura satului este pregătită să împroaște cu veninul moral, fără să cerceteze și fără să înțeleagă. El și Ea se adună și se împletesc, se iubesc și croșetează vise, scriu povestea lor de iubire, fără să le pese, fără să se gândească la risipa de vorbe mincinoase și seci pe care lumea bună și foarte bine intenționată o face perfid în spatele zâmbetelor de falsă prietenie și preocupare. El și Ea se iubesc și se miră de miracolul întâlnirii lor strâmbe, de frumusețea zilelor pe care le țes împreună, de sentimentul profund de recunoaștere și reîntâlnire. Dacă dragostea lor este adevărată, dacă sufletele lor vibrează la fel, nimic nu mai este greșit, nimic nu mai este strâmb, nimic nu îi mai face să se răzgândească, nimic și nimeni nu îi întoarce din drum.

Cele mai fericite perechi pe care le cunosc sunt perechile atipice. Fie ea este mai mare în ani  decât el, fie el este mai mic în centimetri decât ea, fie nu au aceeași culoare a pielii, fie nu au aceeași cetățenie în pașaport. Nu vreau să vorbesc cu păcat, sunt și multe cupluri standard, mai ales din anii de după ‘89, care au știut să construiască relații frumoase și fericite pentru că au știut să își deschidă mintea și sufletul, să fie egali în tot ceea ce fac, fără ca el să aștepte ca ea să nu îi iasă din cuvânt și din bucătărie, fără ca ea să îl gelozească pentru că stă mai mult la birou sau pentru că  pleacă în teambuilding cu serviciul.

Și povestea noastră a început strâmb, pentru că El-ul meu era un divorțat care mai avea, colac peste pupăză, și un copil din prima căsătorie, un copil mare care se pregătea de majorat. Mama și tata nu au zis nimic, dar în tăcerea lor simțeam că nu sunt mulțumiți. Eu, copilul lor serios, cu două diplome de licență obținute în sistemul universitar de stat, cu slujbă bună, cu casă și mașină, cu toată viața înainte, mă legam de un om cu 12 ani mai mare ca mine, cu o sentință de divorț la activ și un copil atârnat de gât. Tata m-a chemat și mi-a spus atât, treaba ta, dar are un copil și, dacă vă luați, când iei calul, iei și căruța, copilul lui trebuie să fie și al tău. Nu este ușor, nu este simplu, tu știi la ce te înhami.

Prietenii mei erau cuceriți, fermecați ca și mine. Erau încântați să-l vadă și să-l descopere, pentru că iubitul meu era amuzant și deștept. Prietenii lui cei mai apropiați erau, din păcate, supărați. Când au înțeles că nu sunt o aventură, când au priceput că începe o cursă de drum lung, nu au fost suficient de deștepți ca să își câștige un loc în viața lui cea nouă. Reașezându-se din nou, după multă vreme, în viața de cuplu, s-au schimbat firesc multe dintre obiceiurile burlăciei și asta le-a zdruncinat confortul personal, apucăturile și vacanțele. Egoiști, nu au știut să se bucure pentru norocul lui de a-și reface viața și au căutat să saboteze și să rupă dragostea noastră. Și, culmea, vehemența venea din zona feminină, din zona nevestelor. Ele umblau cu pâra pentru toate închipuirile lor, ele sunau la soacra mea să mă mai toace cu vreo părere morală. Soacra mea, femeie deșteaptă, obosită și scârbită, a renunțat să le mai răspundă la telefon. Contabilă de meserie, a înțeles repede că plusul din iubirea noastră generase minusul invidiei în cuplurile prietenilor de-o viață, care îl voiau doar pentru ei, singur mereu și bun de plată.

Au trecut mulți ani de la momentul reîntâlnirii noastre, pentru că știu sigur că noi ne-am mai întâlnit și ne-am mai iubit și în alte timpuri și în alte lumi, iar fiecare zi care trece ne lasă la fel de îndrăgostiți ca la început. Nimic nu e strâmb în povestea noastră ca soț și soție, pentru că ne-am găsit și ne-am potrivit, pentru că gândim și simțim la fel. Am fost o familie de patru și acum suntem șase, pentru că viața merge înainte și suntem socrii și bunici. Mama cu tata sunt lângă noi și ne sprijină necondiționat. Într-o seară, pe când stăteam doar noi doi de vorbă, tata mi-a spus, după mai mult de zece ani de la căsătoria mea – să știi că din toate variantele pe care le-ai avut, ai ales-o pe cea mai bună, ai ales un om adevărat.

Luni este ziua de naștere a EL-ului meu, dar îl serbăm astăzi. Eu sunt EA şi el, soțul meu, este EL. Suntem o pereche, EA și EL, ca multe altele, o pereche care a trecut prin ploi și soare, dar care a știut să meargă mai departe și să construiască frumos, cu trăinicie, o relație de casă, de iubire, de familie. Poate cuplul nostru era aparent strâmb alcătuit, dar s-a dovedit o construcție fericită pentru că diferența de vârstă ne-a făcut înțelepți, iar sentința lui de divorț l-a făcut să prețuiască cu adevărat viața de familie. Fetele sunt bine și se iubesc cu adevărat, ginerele nostru s-a obișnuit cu două soacre, iar micuțul George va avea norocul să fie iubit de trei bunici.

La mulți ani, dragostea mea! Să fim fericiți și deștepți!

Foto- www.pixabay.com

Categorii:
VARSTE FRUMOASE

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title