„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Nu-i amantă ca nevasta, dar nici invers…oare cum o fi, de fapt?

de

Nu știu de ce, undeva adânc înfipt în percepția noastră, amanta are satut de privilegiată. Nu știu de ce este privită ca premiantă. Cred că este greșit. Premiul se acordă de la caz la caz, de la situație la situație și nu întotdeauna îl câstigă poziția clandestină. Știu sigur că descalificatul este EL, înșelătorul, care se dovedește a fi un măgar în relația cu amândouă. Dar ce zic eu măgar? Iar o chestie aiurea încoțopenită în limbajul colectiv, pentru că măgarul este un animal drăgălaș și bun, care muncește și rabdă, fără să fi învățat să mintă și să trădeze.

Așadar, ce are amanta mai cu moț de-i taie calea și fața femeii implicate în relația oficială? Și de ce rămâne în umbră, misterioasă și disponibilă? De ce oficiala când află de amantă, de cele mai multe ori își înghite umilința și merge mai departe alături de infam? De ce? De ce am eu aceste șabloane de Hollywood în căpățână? Mă provoc să găsesc niște explicații, altele decât cele convenționale. Hai să vedem ce pot și dacă reușesc să mai pun niște puncte la niște i-uri.

Amanta este rea și vicleană? Nu neapărat. Amanta poate fi o scârbă de femeie care nu se dă în lături din a avea comportament de cuc care tânjește după cuibul alteia și care vrea neapărat  să ocupe ea locul de primă doamnă, în linia întâi, în lumina tuturor reflectoarelor și atunci nu-i pasă ce terfelește și pe cine umilește. Amanta poate fi însă  o femeie dulce ca mierea care oblojește sufletul unui El prins într-o căsătorie șantaj pentru că poate la mijloc sunt copilași pe care nu vrea să îi aibă departe și pentru care îndură neiubirea femeii de lângă el.

Amanta este naivă și slabă?  Amanta poate fi o manta de vreme rea, îmbrăcată de vreun zgârcit, care nu-și mai iubește nevasta, dar n-o lasă pentru că a apucat să facă ceva cheag financiar cu aceasta din urmă și atunci nu vrea să împartă nimic altceva decât patul matrimonial. Amanta poate fi o femeie mințită, cu o poveste înduioșătoare și dramatică, pe care vrea de fapt să o creadă, deși evidența îi arată că povestea are un scenarist fără scrupule și fără talent. Amanta se poate ascunde sub scutul iubirii, poate aduna mărunțișul care i se oferă, poate răbda seri reci și sărbători în singurătate, doar pentru un EL cum o fi EL, cu povestea lui bună sau rea, cu lașitatea pe care nu vrea să i-o vadă, pentru că iubirea ei  este o scuză și un zăvor încuiat.

Nevasta este mereu victima? De cele mai multe ori, nevasta, femeia pe care a luat-o cu acte la bine și la greu, rămâne cu greul, atunci când insul cu care şi-a făcut un cămin, dă de greu, de monotonie și monogamie și face un atac de panică și de lașitate. Dumnealui începe să se plictisească pe acasă, aceeași femeie, aceleași rate la bancă, și îl apucă împăunarea de fante pe la birou sau la florăria din colț. Îl împing amabilitățile cu orice duduie, oricare alta, care ar putea avea disponibilitate pentru acțiuni antiplictis. Rare sunt cazurile în care să zicem că femeia cu acte este așa o scorpie care roade din ficații ‘mnealui, iar el caută adăpost și oblojire la o alta mai miloasă.

Am citit de curând într-o revistă glossy, că tot pe la Hollywood, se poartă mai nou, singurătatea în căsătorie. Adică el și ea se iubesc de mor, se iau cu acte și contracte prenupțiale, dar stau fiecare la casa lui în patul lui. Se văd doar pentru sex și alte activități distractive. Ce o fi asta? Deci el nu o vede pe ea cu castraveții pe ochi, ea nu se încurcă de izmenele lui, el nu cumpără cartofi și alte alea, ea nu se luptă cu oala cu ciorbă și tot așa. Dar când apar copiii ce fac cucii ăștia moderni? Cum îi împart, cine îi crește? Îi izolează cu bona într-o a treia casă și merg doar din când în când ca să petreacă o oră sau două, așa numitul timp minciună zis și  timp de calitate? Bine că dacă mama surogat poartă sarcina ca să nu o deformeze pe EA, de ce n-ar fi și chestia asta? Copilașii sunt buni doar de sărbători pentru fotografiile vândute la presă. Nu am nimic cu mama surogat, dacă argumentele medicale o cer, mă deranjează procedura, când este ipocrită și se are în vedere menajarea esteticii. Exact așa și cu mariajul la distanță, ori te iei ori nu te iei? Cu dânsa într-însa și cu sufletul în rai, nu  s-a văzut.

În concluzie, nu-i amantă ca nevasta? Da. Dacă nevasta este deșteaptă și se iubește cu adevărat, se instruiește, se îngrijește, își ia timpul ei pentru ea și atât și îi mai pasează și lui din griji ca să nu aibă ‘mnealui timp să fluturească și să polenizeze alte grădinițe cu flori. Dacă nu se lasă înrobită și tutelată de ideile tuturor neamurilor (ale lui și ale ei la un loc!), dacă face mereu ce simte și are încredere în iubirea și fericirea din casa ei, da, este mai tare ca orice amantă, ca orice umbră care îi vrea să îi necăjească sufletul. Dragele mele, căsătoria nu înseamnă supunere oarbă, înseamnă înainte de orice parteneriat, prietenie, respect. Toate acestea întrețin dragostea frumoasă și țin căminul fericit.

Foto credit: www.pixabay.com

 

 

 

 

Tag-uri:
· · · · · · · · ·
Categorii:
ATITUDINE

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title