„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Războiul de la televizor

de

Mereu am spus că suntem norocoși că trăim în vremurile acestea, că omenirea în acest moment este în perioada ei cea mai evoluată. Mereu am spus să nu ne mai uităm peste umăr la ce a fost, ci doar înainte la ce are să urmeze. Niciodată în istoria omenirii omul nu a beneficiat de confort, de îngrijire medicală, de desțelenire a minților ca în vremurile noastre. Și cu toate acestea, fierberea nebună de pe glob, focurile aprinse în diverse colțuri ale lumii, tema religioasă aleasă ca să justifice orori ne arată că omenirea nu a progresat în fapt de loc, mentalitatea este primitivă, barbarismul ocupă locul curat al civilizației. De ce? Unde s-a greșit?

Avem parteneriate economice, avem uniuni de state civilizate, avem alianțe militare. Și ce dacă? Ordinea mondială este în echilibru fragil. Istoria aspră a popoarelor colonizate se răzbună. Civilizația hrănită pe resursele naturale și suferința coloniilor se clatină acum. Se plătesc datorii vechi, sunt karme stricate  în sute de ani, care acum se curăță brutal.

Biserica creștină nu este în stare să se unească. Marea schismă din anul 1054, generată de interese laice care țin de aviditatea de a deține (putere, valori, suflete), este în continuare un zid de netrecut. De peste 1.000 de ani, biserica creștină rătăcește în interese meschine și nu știe să-și găsească drumul unirii. Biserica catolică, rigidă din foarte multe puncte de vedere, și-a pierdut credibilitatea în momentul în care au ieșit la iveală povești înfiorătoare despre copii abuzați. Preoții și pedofilia, un tablou tenebros care a îngrozit și dezgustat. Biserica ortodoxă, la rândul ei a fost slăbită de acțiunile perverse ale sistemului comunist, care a încercat permanent să submineze credința curată în divinitate. Biserica creștină trebuie să-și găsească drumul și menirea. Credința este foarte importantă pentru suflet, religia este balsam, nu instrument de manevră a unor mase de habotnici. Credința este lumină și speranță și preoții lumii trebuie să-și unească ruga, astfel încât ortodoxul, catolicul, protestantul și toate celelalte fracțiuni care îl recunosc pe Dumnezeu, să lase orgoliile și interesele meschine deoparte și meargă pe un singur drum.

Toleranța, cel mai frumos cuvânt după numele lui Dumnezeu. Toleranța este cheia pentru iubire și pace. Noi toți, oamenii ai planetei de toate culorile, trebuie să învățăm să trăim frumos în Babilonul terestru, fără clasificări de tip lumea a doua sau lumea a treia, fără premianți care pun piciorul în pragul altora și pleacă de acolo doar după ce au luat toată seva.

Tehnologia progresează într-un ritm accelerat și, uneori, ne surprinde și ne copleșește. Tehnologia modernă permite astăzi efectuarea de operații ale bebelușilor nenăscuți, te ghidează pe hărțile lumii și te localizează prin coordonate GPS, trimite oameni în spațiu, să cerceteze universul, sau pe fundul celor mai întunecate oceane. Tehnologia modernă  este ca o medalie cu două fețe, reversul ei din punctul de vedere al tehnicii militare este înspăimântător, pentru că acum mașina de ucis este perfectă. Este adevărat că cercetarea din domeniul  militar a împins spre progres tehnologia civilă, dar pentru ce atâta înarmare?

Nu înțeleg de ce industria cinematografică, în special Holywood-ul, se încăpățânează să cultive frica și crima prin tot felul de scenarii  violente. Accept filmele istorice cu temă militară care ne ajută să nu uităm și să nu repetăm greșelile trecutului, dar nu îmi plac proiecțiile de violență și de ură făcute asupra viitorului. Nu înțeleg de ce, în felul acesta, se fac programări la nivel mental pentru oroare și crimă.

Mai nou, războiul, acolo unde se întâmplă să fie, nu mai este transmis de corespondenții de război în scris sau în fotografie. El este în direct la televizor pe toate canalele de știri. El face raiting și declanșează dezbateri aprinse între oameni deștepți sau diverși păreriști. E mult prea mult. Omenirea pare că își pierde busola. Marii jucători de pe harta lumii nu reușesc să găsească un numitor comun – pacea mondială.

Eu știu că binele învinge răul și îmi pun speranța în rațiune și credință. Nu las din mână ramul de măslin și îmi doresc zile frumoase pentru pământeni.

 

FOTO: IULIA MICLEA

(plăcuță la zidul Berlinului)

 

 

Categorii:
ATITUDINE

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title