„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Soacră, soacră, cine crede că ești acră?

de

Cunosc o  femeie frumoasă, o femeie bibelou așa cum îmi place să o văd când mă gândesc la ea, pentru că este micuță de statură și subțirică în kilograme, dar care este puternică prin forța personalității ei de om deștept. La o cafea cu chef de glume și amintiri vesele, mi-a povestit o întâmplare petrecută la începuturile căsniciei ei. Se făcea că, ori de câte ori îi povestea ceva soacrei ei, aceasta găsea de cuviință să-i întoarcă povestea cu o întâmplare și mai și, care demonstra superioritate. De pildă, dacă nora spunea că astăzi copilul a început să schițeze primii pași pe covor, soacra îi răspundea: Cum? De-abia acum? La nouă luni? Păi băiatul meu (onor soțul norei!) de la șase-șapte luni alerga prin casă. Azi așa, mâine așa… de fiecare dată soacra sărea calul în poveștile ei fantastice despre băiatul dumisale. Asta până în ziua în care nora deșteaptă a sunat-o fericită și i-a spus că: Ăsta micu a vorbit! A spus primul lui cuvânt. Care? S-a interesat senioara. Rododendron! A venit răspunsul prompt.

Relația noră – soacră este când mai strâmbă, când mai dreaptă. Nu a fost inventată de Ion Creangă în Soacra cu trei nurori, ea a existat de la începuturi, încă de pe vremea când dragostea se consuma în peșteri și mama soacră era șef de trib.  Relația noră-soacră ar trebui să fie obiect de studiu la facultățile cu specific psihologie și/sau psihiatrie și sunt sigură că, în varietatea și complexitatea sa cazuistică, profesori mari și învățați ar avea în ce să-și dea doctoratul. Simpatie, jenă, empatie, iubire, ură, frustrare, gelozie ș.a.m.d. Nu știi cine-ce sentimente experimentează. Un drum început cu dreptul poate să meargă așa ani la rând sau poate să se rătăcească. Am văzut relații extraordinare noră-soacră care au început excepțional și au terminat în noroi. Am văzut relații proaste din start care au mers la limita acceptării forțate o viață întreagă. Am văzut femei elegante care au închis ochii și s-au dat de-o parte, dar  și femei pătimașe care au vrut cu orice preț să fie moțul la tot.

Este interesant cum evoluează relația dintre cele două, cele mai importante femei din viața unui bărbat. Poate la început chiar se plac sau poate din contră. Fiecare dintre cele două femei poartă masca personajului ideal pentru noile roluri în care le așează viața. EA este mama lui, ea i-a dat viață, ea l-a format ca om, soacra este începutul. De cealaltă parte, EA este mireasa, ea este viitorul, partenera lui de drum frumos. Ele sunt femeile care îl întregesc pe EL ca bărbat. Ideal, nu-i așa? Teoretic drumul lui începe cu matca, regina mamă, și se termină cu aleasa inimii. Simplu. El face un drum ideal de la A la B. În realitate, A-ul este singurul punct fix, singurul sigur, mama este mereu acolo lângă el, indiferent câte B, C, D-uri și alte litere îi apar în drum. Mama este referința, soția trebuie să aducă plus valoarea

Soacra mea nu a fost nici mai bună, nici mai rea ca altele. M-a primit distantă, suflând și în iaurt pentru că se mai fripsese cu o ciorbă înaintea mea. Uneori simțeam că mă place și că mă aprobă, alteori mă alunga de teamă să nu mă apropii prea mult de sufletul ei. Rar lăsa garda jos și, din păcate, de cele mai multe ori mă judeca prin prisma primei dezamăgiri. Eu îi port respect și îi mulțumesc pentru felul în care și-a crescut și educat băiatul și mai ales că mi l-a dat cu manual de folosire. A trecut peste statutul ei de mamă a băiatului și m-a învățat să nu uit că sunt femeie și că trebuie să am grijă să nu mă transform în nimic altceva pentru că respectul pe care mi-l port eu mie, mi-l vor arăta și cei din jurul meu și mai ales soțul meu.

Soacră, soacră chiar nu cred că poți fi acră. Mai ales că ne vine rândul la toate!

FOTO: RODICA MANEA

 

 

 

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title