„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Tânără, frumoasă și galben de grasă

de

Silueta, bat-o vina!  Silueta te face mereu să oftezi când vrei și tu să pui pe tine o haină de astă-vară și vezi că nu mai intri în ea decât cu un picior, iar  pârdalnicii de nasturi de pe piept plesnesc la fiecare respirație cât de cât sănătoasă. Și atunci te miri și te întrebi: da’ de ce? Că doar trăiesc cu apă, covrigei și-o tavă cu plăcintă!

Pe timpul sarcinii am avut norocul să nu exagerez cu kilogramele acumulate pe motiv că bebelușul trebuie să fie bine hrănit și să stea la cinci stele până decide să scoată capul în lume. M-am oprit fix la numărul 14, pesemne că atât i-a trebuit copilului meu ca să aibă tot confortul și să se lăfăie nouă luni la mămica în marsupiu. Problema este că, după naștere, trei kilograme din cele paisprezece nu au vrut să se mai despartă de mine. În primă fază, m-am mințit că sunt de la lapte. Am înțărcat copilul la un an distanță de momentul nașterii pentru că pricepusem mesajul că hrana naturală este cea mai sănătoasă și pentru prunc, care se mufează când îi cere organismul, și pentru mamă, care scăpă de fiert biberoane și tetine. De fapt, hrănitul  copilului la sân este sănătos și pentru tată, care nu se dereglează psihic de la atâta lapte praf cumpărat cu cash sau cu card de credit. Cum spuneam, trei kilograme din cele paisprezece au decis să nu mă mai lase că se simt bine cu mine și că o mică schimbare de numere nu e chiar o mare problemă, ci un prilej de bucurie pentru că ai o justificare serioasă ca să schimbi cam tot ce ai prin șifonier.

Timpul trece, că așa are el obiceiul astă prost să se tot ducă pe o stradă cu sens unic, să tot alerge și să ne tragă și pe noi după el. Și uite așa, nu știu cum și nu știu de unde, au sărit pe mine, că lângă cele trei sau mai așezat încă cinci kilograme. De unde domnule? Că doar nu le-am cerut la nimeni, nu le-am căutat, nu le-am invitat la masă! Pe bune? Kilogramele astea chiar au un obicei prost și foarte prost! Se lipesc de om și nu-l mai lasă neam! Că s-au ascuns într-o pizza, că s-au dosit în miezul unor sărmăluțe, habar nu am! Cică ar ști să și înoate, iar dacă te uiți mai bine, este posibil să le vezi și în halba de bere! Nu am o explicație nici de la cercetătorii britanici, nici de la nutriționiștii de ocazie. Cert este că m-am ales cu opt negri mititei sau opt elefanți, care se lăfăie și se simt bine pe pânza mea de păianjen.

Eu nu zic acum că vreau să mă ascut ca lupta de clasă, dar măcar jumătate din ce am dobândit tot aș da și pe la altele, care mai au nevoie pe ici, pe colo. Cu jumătatea care îmi rămâne mă descurc bine de tot, că sunt înaltă. Grasă și frumoasă, plesnind de sănătoasă, este o variantă care m-ar satisface mai mult din punct de vedere medical. Nevastă balerină și mamă eroină, m-ar aranja la capitolul estetic, la cel eroic nici nu se pune problema pentru că eroismul mi se pare că este apreciat de la cinci copii în sus și din păcate nu e cazul meu. Mă mai gândesc ce mi s-ar potrivi.

În urmă cu ceva vreme, am întrebat o vecină de la țară, al cărui băiat fotbalist la un club mare s-a însurat cu o frumoasă mondenă și modernă din lumea fotomodelelor de ocazie, cum e nora dumisale. Femeia s-a gândit un pic și apoi mi-a răspuns: Îi frumoasă, mamă! Îi tânără, frumoasă, dar galben de grasă! Eu, galben de grasă nu vreau să fiu, dar un pic rozé nu mi-ar strica!

FOTO: pixabay.com

 

 

 

Categorii:
frumusete

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title