fbpx
„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Eu am acasă un extraterestru!

de

M-am măritat și eu, ca toată lumea, cu un pământean. Cel puțin așa părea: două mâini, două picioare, urechi normale, câte cinci  degete la o mână, înalt, frumos și deștept, fără semne particulare. Serviciu bun, casă, mașină, zodie de familist. Ce îmi puteam dori mai mult? L-am luat pe sus și mi-am făcut acte pe el. I-am vârât și o verighetă pe deget ca să fie clar pentru oricine că băiatul este luat.

La început nu am bănuit nimic. Totul era regulamentar. Pleca dimineața la muncă, venea pe la cinci acasă, nu întârzia deloc, făcea piața, plimba copilul și mă lăsa să fac tot ce aveam chef. Eram foarte ocupată, ba cu bebelușa, ba pe on-line, de unde cumpăram pachete și pachețele cu diverse, că, de!, cu copil mic nu prea puteam să bat mall-urile așa cum aș fi vrut și atunci compensam cum îmi era mai la îndemână.

Vremea a trecut, copilul a crescut, eu tot cu on-line-ul, dar mai puțin, așa că, din păcate, concediul maternal a ținut doar doi ani și a trebuit să pun iar osul la treabă. Simpaticul, băiat bun în continuare. Făcea piața, plimba copilul, punea masa, strângea masa. Ca noutate însă, a început să mârâie. Și la ce mârâia el? La cardul meu de credit. Ca să vezi! A început să mârâie și să pună întrebări, chestii care nu îi stăteau deloc în caracterul lui frumos. Că de ce am dat banii pe aia, că de ce pe ailaltă, dar chiar nu puteam să trăiesc fără nu știu ce altceva? Și tot așa, niște întrebări fără rost, la care însă renunța repede când făceam trimiteri la mămica lui: Așa am văzut la mă-ta! Nu era chiar adevărat, nu văzusem chiar totul la ea, dar oricum, fiind o mare doamnă scăldată în mătăsuri, băiatul rememora mutra lu ta-su, onor domnul colonel, atunci când număra banii pentru nevoile casei și soția calcula banii pentru nevoile ei.

Mai apoi a început să uite. Odată a plecat la serviciu în papuci de casă, frumos, elegant, cu cravată și cu servietă. Altă dată a uitat geanta în faţa uşii, noroc că nu suntem aeroport că s-ar fi declanșat alerta antitero. Uită cu seninătate. I se pare normal să deschidă larg geamurile exact atunci când ies de la duș și afară sunt -10 grade. Eu, care nu am făcut armata sau măcar vreo tabără PTAP, țip că iar mă ia spatele și nu mă mai repară nicio cremă cu diclofenac de uz uman sau veterinar. Degeaba! Așa pățesc mereu! Dumnealui i se resetează toate informațiile despre toate alergiile mele și-mi oferă cu dragoste exact fructul oprit și tot așa… Natural, senin. Eu i-am spus că un divorț e mai cinstit, dar el insistă că mă iubește și nimic nu este cu rea intenție. Lui îi vine pur și simplu  natural, așa, ca la o persoană paralelă cu planeta, ca la un extraterestru.

Mi s-au mai ridicat mie niște semne de întrebare, așa, de-a lungul timpului, dar în ultima vreme este din ce în ce mai evident. Uită jumătate din ce îi spun – cel puțin! -, dar nu uită nimic care are legătura cu fotbalul și, în special, cu Steluța. Se uită la cheltuielile mele, dar nu se uită la cheltuielile lui cu biletele, cu drumurile… Stai să vezi acum consum de combustibil, că o mută pe Steaua la Pitești. O mută sau nu? Chiar nu mai știu și nu contează. Ba era în Voluntari, ba pe stadionul mare, ba Steaua, ba FCSB, ba la 11, ba la 21. Derută în absolut. Bine, dar ce-mi pasă mie de chestia asta? Îmi pasă! Pentru că eu cred că soțul meu este extraterestru și are ca misiune, aici, pe pământ, echipa Steaua. Să o studieze, să sufere pentru ea… nu știu, dar am certitudinea că este singurul lucru la care se concentrează cu toată forța. Am auzit că la Barcelona ar fi chiar o echipă de extratereștri, tot roș-albastru, deci e clar, la el ori s-a defectat GPS-ul și i-au greșit locația, ori se coace o idee mare și ne trezim cu vreo echipă de extratereștri și pe la noi.

Foto- www.pixabay.com

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
DRAGOSTE

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title