fbpx
„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Și cea mai frumoasă-frumoasă suferă din dragoste, nu-i așa?

de

Când vecinul nostru de la patru și-a părăsit nevasta, o femeie frumoasă și bună, eu, copil pe atunci, am fost foarte supărată. Pe ea o chema mama ori de câte ori răceam și aveam de făcut vreo injecție. Nu îmi convenea treaba cu înțepatul, dar așa de mult îmi plăcea să o văd, că treceam peste povestea cu injecția. Avea părul lung și blond, ochii mari, limpezi și vorba bună. Într-o zi a dispărut și, în locul ei, a venit alta, care nu era neapărat urâtă, dar mi se părea aspră și bătrână. Nu am salutat-o niciodată, nu o plăceam, mi-o gonise pe Dorina, așa că, pur și simplu, am uitat că blocul nostru mai are un etaj și acolo locuiesc oameni.

Mai târziu, prin facultate, am văzut o altă frumusețe impecabilă suferind ca un câine pentru că el-ul ei o părăsise pentru una mai puțin arătoasă. Nu îmi venea să cred că dichisita cu picioare lungi și haine de firmă fusese părăsită pentru o tanti oarecare. Nu ne venea să credem nici mie, nici grupului nostru. Dar ce, parcă ei îi venea să creadă? Aranjatul de bărbată-su, spilcuitul peltic cu batistuță la toate sacourile, o lăsase pentru o tipă care se îmbrăca în trening și se epila joia și toamna. Explicația a fost simplă, i-a oferit-o pelticul sec, după una din crizele ei de plâns și de isterie: Dragă, e vorba despre sex! Mă face fericit! Și, să știi, că îmi place așa, mai puțin elaborată. Istoria asta mi-a amintit atunci de o scenă dintr-un film al cărui nume l-am uitat. Într-o cameră de hotel, soția, o frumusețe ispititoare, își aranjează lenjeria fină și se foieşte semigoală cautând să-și potrivească frumos hainele de stradă. Soțul o privește fără umbră de interes, obișnuit cu priveliștea și, mai ales, cu gândul că ea, frumoasa, îi aparținea, o cucerise, o deținea. Un gest leneș de la revedere, un love you plictisit și cam atât, nimic tandru, nimic pasional. După plecarea soției, în scenă intră camerista, o femeie normală, fără pretenții de divă, dar care, dintr-o dată, prin simpla ei prezență, îl trezește din moleșeală pe soțul plictisit.

Misterul trebuie întreținut, interesul vânătorului trebuie păstrat mereu viu, simțurile lui par adormite de jurămintele căsătoriei, dar  nu te poți baza pe asta. Ochiul de vânător zvâcnește ori de câte ori vede noutatea, de aceea noutatea trebuie să fii mereu tot tu. Greu, imposibil și nedrept. Știu, dar așa este de strâmb rânduită  lumea cuplurilor fericite. Femeia, pentru că, cel puțin pe la noi, pe la gurile Dâmboviței, mai mult ea se străduiește, încearcă să păstreze patul cald și ciorba acră prin tot felul de giumbușlucuri. Unele își schimbă înfățișarea ori de câte ori se poate, astfel încât el să fie mereu surprins, să fie uau! și să aibă senzația că au mereu lângă ei alta, blondă, brunetă, roșcată, cu gene, fără gene și tot așa… Nu merge la toată lumea trucul. Spre exemplu, la mine acasă, când am venit tunsă scurt, soțul meu s-a supărat și a declarat că se simte înșelat, pentru că el s-a însurat cu o femeie cu părul așa și așa nu chiar așa. Altele se agită în săli de gimnastică și prin parcuri, dornice să își mențină sănătatea, desigur, și trupul de sirenă și mai sigur. Unele își cuceresc bărbații cu tot felul de ciorbițe și alte tocănițe, altele, prin gesturi surpriză menite să îi deruteze și să-i zăpăcească de tot, ceva de genul: Azi nu mergem acasă, dormim la hotel în Sinaia.

Frumoasă ca o divă de la Hollywood sau frumoasă ca o zână bună, înaltă, scundă, slabă sau plinuță, gospodină și sau carieristă, pur și simplu femeie, trebuie să știi că fericirea personală  ține mai puțin de datele native și mai mult de noroc și cred că unul dintre ingredientele principale într-o relație fericită este lipsa compromisului. Se uită ca nebunu după toate fustele, lasă-l pe drumul lui! Se strâmbă și se sclifosește când îi pui mâncarea în farfurie, lasă-l la mamă-sa, că numai cu ea este învățat! Se lamentează când trebuie să ia o pâine sau când duce gunoiul, lasă-l și pe ăsta că nu e de echipă și se vede că n-a făcut armata! Caută-l pe acela care știe să râdă și să se bucure de prezența ta pentru ce ești tu și așa cum ești tu, fără eforturi și flick-flack-uri! Acesta e de tine! Ia-l acasă și nu-l mai lăsa. Mofturoșii cărora le treci cu vedere una sau alta, cu trecerea timpului, nu vor suferi  îmbunătățiri, din contră.

Foto- www.pixabay.com

 

 

 

 

 

 

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
REGRET

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title