Astăzi este ziua mea, încă o zi cât un an întreg

Uneori, simt nevoia să mă opresc din goana nebună în care mi se întâmplă toate, să dau cu ceasul de pământ ca să-i risipesc secundele și apoi să mă așez tihnit, la o masă din lemn, într-o curte de țară unde să stau cuminte să ascult cum susură vântul printre crengi. Îmi este dor de bunici, de timpul meu de copil, de mirosul de iarbă cosită și de floarea dulce de salcâm. Îmi este dor de vacanțele pe uliță, când îmi aruncam papucii din picioare ca să pot alerga mai repede prin colbul din drum.

Astăzi este ziua mea de naștere. Încă un an merge mai departe, trece de mine și se așază frumos în albumul amintirilor mele, când alb-negru, când color. Nu-mi pare rău, nu simt anii, am aripile deschise spre cer și forța de a trăi fericită. Nu mă uit peste umăr și nu socotesc înfrângerile. Am învățat să iau de la oameni ce este bun, fără a le cere imposibilul metamorfozării în sfinți.

La mine în suflet plouă rar. Am și eu codurile mele roșii de vânt și de grindină, dar nu mă ascund, nu fug de ele. Cad și mă ridic! Cad, mă repar și mă ridic. Nu mă las. Caut mereu să ies la lumină, caut mereu soarele de pe strada mea. Și dacă mă încurc, și dacă nu găsesc ieșirea, atunci înseamnă că nu mă uit cu ochii minții și atunci fac un pas înapoi ca să schimb perspectiva, mereu optimist, sorbind doar din partea plină a paharului. La mine în suflet plouă rar, dar atunci când plouă, plouă! Cu lacrimi grele ca piatra, cu lacrimi născute din trădare și nenoroc.

Astăzi este ziua mea. Încă o zi cât un an întreg. Mă caut prin gânduri și trag liniuță, vreau să știu ce am făcut cu anul acesta, dacă a fost cum am vrut, dacă am trăit ce mi-am dorit. Scad și adun prieteni, fapte, întâmplări… Socotelile din viața noastră nu seamănă cu algebra învățată la școală. Sunt calcule complicate care nu suportă virgule și rotunjiri la întreg, trebuie să fii cinstit cu tine și să-ți  pui pe răboj viața așa cum este ea: și mai bună, și mai grea. Nu există perfect life decât în vitrina magazinelor de dulciuri și alte zaharicale minunat colorate, dar există good enough și asta este de ajuns.

A mai trecut un an, am mai făcut un rid și am crescut dioptria de la ochelari. Succese mari înregistrez şi la frecvența cu care îmi vopsesc părul, de la rar înspre foarte des și la felurile de vitamine pe care mi le administrez ca să mă mai înviorez la mers și să mă desprind de forma scaunului pentru a deveni bipedă. Nu mă plâng, mă acomodez doar cu ideea.

Astăzi este ziua mea și chestia asta mă face foarte fericită, să știți! Știu că voi primi multe mesaje pe facebook, mesaje frumoase care, vorba soacrei mele, îmi vor merge drept la casa sufletului. Din păcate, cadourile și urările apropiaților se opresc la ziua de ieri. Așa pățesc de 44 de ani, toată lumea mă pupă și mă iubește pe 8 noiembrie, de Sfinţii Mihail și Gavriil și mă ignoră cu multă grație pe 9 noiembrie, pentru că mi-au urat oricum pe 8, ca la produsele două într-unul, și pentru 9 și pentru Crăciun și pentru Anul Nou. Astăzi este ziua mea și doar a mea cu adevărat! Soțul meu este liber să-mi facă o surpriză pentru fiecare aniversare în parte, aşa cum procedez şi eu cu el și, slavă Domnului, are trei aniversări pe an, iar copilul nostru, cinci, că nu știu cum am făcut de i-am adunat toți sfinții în buletin.

Astăzi este ziua mea de naștere. Încă un an merge mai departe, trece de mine și se așază frumos în albumul amintirilor mele, când alb-negru, când color. Nu-mi pare rău, nu simt anii, am aripile deschise spre cer și forța de a trăi fericită.

Foto: IULIA MICLEA

Prelucrare fotografie: www.photofancy.ro