fbpx
„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

De la soarele meu la soarele mă-tii sau cum se iubesc Ileana Cosânzeana și consortul

de

Îmi place luna noiembrie, are o ținută ușor rigidă, ba plouă, ba dă cu soare, mereu la temperatură scăzută, ca să nu ne apuce entuziasmul solar…

La început, EA era Ileana Cosânzeana, frumoasă și blondă, înaltă și cochetă, numai bună de luat de nevastă ca să crape tot cartierul de necaz. EL era Zmeul Zmeilor, bărbat bine și hotărât, care, văzându-l pe Făt Frumos indecis și flușturatic, i-a pus Ilenei lumea la picioare și a luat-o de zmeoaică cu acte în regulă și la biserică, și la sfatul popular.

La început, EA îl chema pe EL să taie ceapa pentru că avea genele puse și nu avea chef să și le afecteze de la lăcrimat. Auzise și ea povestea de care se amuza toată împărăția, despre Zâna Zânelor care a stat prea mult cu capul în oala cu ciorbă și apoi a plecat la bal doar cu un ochi languros pentru că de la celălalt îi picase bunătate de farmec din motive de aburire la ceaun. Sigur era de neiertat faptul că ditai zâna petrecea cu o ciorbă, în loc să se ducă la un salon de manichiură și alte chestii de pilit și de pensat, dar asta o întregea în ochii consortului ei, căruia nu îi ajungea un car de frumusețe și magie, vroia să bage și ceva la stomac. Lumea invidioasă și cârcotaşă chiar zicea că biata de ea era să facă șoc nervos când a ajuns acasă și, în loc de look  glossy, a dat de-o privire şchioapă ca la Muma Pădurii.

La început, tot EA îl invita pe dumnealui fiorosul să lase aerele de gentelman de salon și trabuc fin și să pună osul la strâns masa și spălat vase pentru că EA avea manichiura făcută proaspăt și nu se cădea să și-o ciobească pentru o amărâtă de tocăniță rămasă într-un colț de crăticioară afumată. Și EL, de fiecare dată, sărea opărit de grija ei și după un îndată soarele meu!, se punea pe executat comanda: spăla vase, făcea patul, făcea piața  și tot ce-i mai trebuia ei pe lângă casă.

Până într-o zi când, Ileana Cosânzeana fără ocupație, că era închis la gym pentru renovare și la coafor fusese deja de două ori în săptămâna în curs, în loc să pună mâna pe telecomandă ca să vadă un ceva interesant la TV, s-a apucat de copt plăcinte și alte bunătățuri. Aici a fost greșeala. Aici a fost eroarea! Când a venit acasă de la birou, aruncând bineînțeles mai întâi buzduganul, adică un telefon de dragoste ca să vadă ce face iubita Ileana, Zmeul Zmeilor a fost încântat de mirosul din casă și de masa cu de toate făcută personal de soția lui, pentru EL, cu mânuțele ei manichiurizate și cu perișorul ei muncit onduleu cu onduleu la salonul de la parterul blocului. I-a plăcut și a mai vrut așa o primire conjugală.

Ileana, lovită în amorul personal de atâtea complimente, a căzut în capcana activităților casnice și a început să uite de programările la masaj și de probele la croitoreasă.  Azi așa, mâine la fel, zmeul a început să se îngrașe de la atâta păpică bună, Ileana s-a rotunjit și ea de la degustat fripturi și ciorbițe de rațe și curci dolofane vânate din galantarul câte unui supermarket din cartierul lor. Dă-i cu o berică, dă-i cu o țuiculiță, dă-i cu soarele mă-tii, nevastă, că bine mai gătești!

Vezi, Ileana? Ce-ai făcut cu zmeul tău? Ai lăsat un pic garda jos și ‘mnealui s-a și urcat în copac! Vrea meniu diversificat, nu mănâncă două zile la rând aceeași mâncare, vrea noutăți că parcă te-ai blazat! Și, din când în când, te întreabă și de kilograme – ale tale! – că pe ale lui nu le vede, sunt normale la orice bărbat bine, la fel de normale precum burta și chelia (lui!). Pune-ți piciorul în prag, fato! Mergi și te aranjează ca pe vremuri, că, dacă azi te întreabă de ce nu mai încapi în XS, mâine ce-i smocul de păr pe post de breton, poimâine nu te mai întreabă nimic pentru că pur și simplu pleacă cu secretara în delegație la Paris, în interes personal și de serviciu și se apucă să-i spună ei soarele meu.

Nu zic, Doamne ferește, că-i rău să fii gospodină! Este minunat să știi să-ți ții casa și să pui delicii pe masă alor tăi. Zic doar că, din exces de zel casnic, există riscul să uităm că suntem femei! Și atunci greșim şi, din Ilene Cosânzene ne facem zmeoaice și ne pierdem de noi și de nevoile noastre, ne rătăcim pe căi bătătorite de milioane de bucătărese și uităm că, deși iubirea trece prin stomac, ea nu miroase a ceapă călită!

FOTO: www.pixabay.com

 

 

 

 

 

 

 

 

Categorii:
DRAGOSTE

Comentarii

  • Iulia, dincolo de amuzamentul imaginilor cinematografice, adevarul este de partea ta. Crede-ma nici singura cameara sotiei nu este ok sa fie bucataria. ma rog, opinia mea e subiectiva, nu ma emotioneaza mirosul de ceapa prajita nici la alte bucatarii, cu atat mai putin in bucataria mea.

    Luminita 11 noiembrie 2017 20:48 Răspunde
    • Multumesc frumos ca aveti rabdare sa-mi cititi povestile!

      Iulia Miclea 13 noiembrie 2017 15:22 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title