Cunosc o femeie frumoasă, o femeie bibelou aÈ™a cum îmi place să o văd când mă gândesc la ea, pentru că este micuță de statură È™i subÈ›irică în kilograme, dar care este puternică prin forÈ›a personalității ei de om deÈ™tept. La o cafea cu chef de glume È™i amintiri vesele, mi-a povestit o întâmplare petrecută la începuturile căsniciei ei. Se făcea că, ori de câte ori îi povestea ceva soacrei ei, aceasta găsea de cuviință să-i întoarcă povestea cu o întâmplare È™i mai È™i, care demonstra superioritate. De pildă, dacă nora spunea că astăzi copilul a început să schiÈ›eze primii paÈ™i pe covor, soacra îi răspundea: Cum? De-abia acum? La nouă luni? Păi băiatul meu (onor soÈ›ul norei!) de la È™ase-È™apte luni alerga prin casă. Azi aÈ™a, mâine aÈ™a… de fiecare dată soacra sărea calul în poveÈ™tile ei fantastice despre băiatul dumisale. Asta până în ziua în care nora deÈ™teaptă a sunat-o fericită È™i i-a spus că: Ä‚sta micu a vorbit! A spus primul lui cuvânt. Care? S-a interesat senioara. Rododendron! A venit răspunsul prompt.
RelaÈ›ia noră – soacră este când mai strâmbă, când mai dreaptă. Nu a fost inventată de Ion Creangă în Soacra cu trei nurori, ea a existat de la începuturi, încă de pe vremea când dragostea se consuma în peÈ™teri È™i mama soacră era È™ef de trib. RelaÈ›ia noră-soacră ar trebui să fie obiect de studiu la facultățile cu specific psihologie È™i/sau psihiatrie È™i sunt sigură că, în varietatea È™i complexitatea sa cazuistică, profesori mari È™i învățaÈ›i ar avea în ce să-È™i dea doctoratul. Simpatie, jenă, empatie, iubire, ură, frustrare, gelozie È™.a.m.d. Nu È™tii cine-ce sentimente experimentează. Un drum început cu dreptul poate să meargă aÈ™a ani la rând sau poate să se rătăcească. Am văzut relaÈ›ii extraordinare noră-soacră care au început excepÈ›ional È™i au terminat în noroi. Am văzut relaÈ›ii proaste din start care au mers la limita acceptării forÈ›ate o viață întreagă. Am văzut femei elegante care au închis ochii È™i s-au dat de-o parte, dar  și femei pătimaÈ™e care au vrut cu orice preÈ› să fie moÈ›ul la tot.
Este interesant cum evoluează relația dintre cele două, cele mai importante femei din viața unui bărbat. Poate la început chiar se plac sau poate din contră. Fiecare dintre cele două femei poartă masca personajului ideal pentru noile roluri în care le așează viața. EA este mama lui, ea i-a dat viață, ea l-a format ca om, soacra este începutul. De cealaltă parte, EA este mireasa, ea este viitorul, partenera lui de drum frumos. Ele sunt femeile care îl întregesc pe EL ca bărbat. Ideal, nu-i așa? Teoretic drumul lui începe cu matca, regina mamă, și se termină cu aleasa inimii. Simplu. El face un drum ideal de la A la B. În realitate, A-ul este singurul punct fix, singurul sigur, mama este mereu acolo lângă el, indiferent câte B, C, D-uri și alte litere îi apar în drum. Mama este referința, soția trebuie să aducă plus valoarea
Soacra mea nu a fost nici mai bună, nici mai rea ca altele. M-a primit distantă, suflând și în iaurt pentru că se mai fripsese cu o ciorbă înaintea mea. Uneori simțeam că mă place și că mă aprobă, alteori mă alunga de teamă să nu mă apropii prea mult de sufletul ei. Rar lăsa garda jos și, din păcate, de cele mai multe ori mă judeca prin prisma primei dezamăgiri. Eu îi port respect și îi mulțumesc pentru felul în care și-a crescut și educat băiatul și mai ales că mi l-a dat cu manual de folosire. A trecut peste statutul ei de mamă a băiatului și m-a învățat să nu uit că sunt femeie și că trebuie să am grijă să nu mă transform în nimic altceva pentru că respectul pe care mi-l port eu mie, mi-l vor arăta și cei din jurul meu și mai ales soțul meu.
Soacră, soacră chiar nu cred că poți fi acră. Mai ales că ne vine rândul la toate!
FOTO: RODICA MANEA
