Și capra, și oaia, tipe bine cu destul succes în ale vieții, au socotit că le place traiul pe același câmp de lângă aceeași pădure. Și una, și alta, fane al tehnologiilor verzi, ale pășunatului bio și mai ales, credincioase ideii că nemurirea s-a născut la sat, au lăsat orașul suratelor mai tinere și s-au retras la țară, ca să aibă mai mult timp pentru ele și turma lor.
Sigur, acum să nu vă imaginați o poveste cu vreo capră cu trei iezi, că, fără supărare, timpurile s-au schimbat, a apărut contracepția și nu mai stă nimeni să facă atâția copii. Unul și bun. Atât. Că are și capra de ținut o siluetă și un regim la nutriționist. Precum se știe, 40-ul este noul 20, deci o divă ca ea, prezentă la toate adunările mondene de pe Facebook și de pe Instagram, tre’ să dea bine în poză, să se mențină și să mai bată fierul cât e cald.
Oaia grăsulie și bonomă se simte bine în ograda ei, și la cafeaua de dimineață, și la berea de înserat. Ea nu o prea arde pe online, preferă cântecul păsărilor și gălăgia veselă a mieluților ei. Din când în când, o cheamă la ei în curte și pe iada caprei, așa ca să fie și mai mare bucuria jocului copilăriei. Oaia nu este supărăcioasă, nici conflictuală, așa că o lasă pe capră să-și mai dea în petec, fără să obiecteze prea mult.
Capra sare casa, cum se știe, așa că nu are nicio problemă să-și lase plodul la tobe fix când oaia și ai săi se retrag pentru somnul de prânz. Și dacă nu e iada la tobe, atunci țapul tunde iarba sau vreo cracă de la vreun copac, deci fundalul sonor este destul de bogat. În plus, capra este melomană, deși n-ai fi zis, și ascultă obsesiv, de când s-a mutat în sat, aceeași casetă cu șansonete.
Oaia grăsulie, cum ziceam, nu se omoară după gâlceavă și caută să ignore micile deranjuri, dar cu toate astea într-o zi a răbufnit. La ceas de odihnă, țapul tăia lemne cu sârg. Fix atunci. Nici mai târziu, nici mai devreme. Oaia, fiartă de o criză de bilă și cu privirea arsă de-o migrenă imposibilă, a bătut, cu unghiuțele ei frumos vopsite în mov, un mesaj text către vecina capră – Mă simt rău. Vă rog nu tăiați lemne. Capra, ofensată de obrăznicia vecinei – că ei așa i s-a părut că ar fi – a stat ce a stat, a oprit joagărul de lemn și a pus muzica tare, așa, ca să se vadă cine e șefa în zonă și să nu i se mai dea mutări în plic.
Oaia, răpusă de veșnica ei criză de bilă, a văzut mai întâi negru înaintea ochilor, apoi a început să mai vadă și alte scene pe care le-a ignorat, doar ca să fie bine cu vecina. Și-a văzut din nou mieluții cu nasul lipit de geamul ce dădea spre casa vecinei capre, jinduind la tortul pe care diva i-l trântise pe masă ieduței și câtorva prieteni invitați. Și-a amintit cum capra îi băga iada pe poartă ori de câte ori avea nevoie, dar și cum se scuzase că e obosită și e ocupată, când ea o rugase să-i țină puii o oră. Le-a luat și oaia tort copiilor ei, că nu era mare lucru, dar tristețea din sufletul ei de mamă, tristețea din sufletul copiilor respinși este greu de șters, este greu de uitat.
Până aici!, a zis oaia și s-a apucat de tocat. Pe Facebook și pe Instagram, peste tot pe unde capra strălucitoare posta tot felul de povești, în care, normal și firesc, juca în rolul principal al delicatei zâne bune. Nu pot să cred că bleaga aia îmi face așa ceva!, s-a înfuriat capra și a băgat din nou muzica tare, pe franțuzește evident!, și joagărul de tăiat lemne, în priză. Până aici!, a zis din nou oaia, care a sunat la toate autoritățile din sat. Nu pot să cred! Ce vecini răi am!, s-a lamentat capra la Poliția locală.
Și uite așa, o țin langa oaia și capra, altădată vecine bune. Ce nu știe capra este faptul că oaia are suflet bun și nu-i place gâlceava. O vorbă bună, un regret, un pur și simplu îmi pare rău și îmi cer scuze ar fi de-ajuns pentru oaia durdulie. Dar ce să faci? Orgoliul nu o lasă pe capra egoistă să admită că a greșit, așa că revin cu amănunte dacă s-o schimba ceva.
FOTO CREDIT www.pixabay.com
