fbpx
„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Capra sare masa, iada sare casa

de

A fost odată ca niciodată o capră ca oricare alta. Înaltă, zveltă și cu vino-încoace.  Săltăreață și cu drag de poenițe care mai de care mai vesele și mai împodobite cu flori frumoase.  Era o capră cu drag de viață și fără prea mult stres cultural.  Ce avea ea așa special de a rămas în memoria colectivă a cornutelor mici și mijlocii? Ei bine, avea farmec și istorie! Poate doar Liz Taylor să fi avut un pedigree de același nivel, dar nu sunt chiar așa de convinsă. Soți cu stare, petreceri în iesle, cele mai frumoase culori la blănuri și întotdeauna copita la  toc de 12. Frumoasă și ochioasă, capra noastră nu ajungea devreme acasă și de carte de muncă nu auzise niciodată.

Capra din povestea mea nu avea trei iezi, că așa o siluetă se ține la sală și nu se strică în sala de nașteri. Din dragoste nebună și vise de statornicie cu un țap bine de tot, dar la fel de aventuros, capra noastră se alesese cu o iadă după coada dumisale luxoasă. Iubirea cu țapul năvalnic se terminase pe nepusă masă, dar doamna rămăsese cu o amintire pe patru copite. Nu-i părea rău, că ieduța era simpatică și oricum un sprijin la bătrânețe nu strică nimănui.

Vremea vine, vremea trece și chiar și cele mai grozave capre se retrag din circuit, lăsând locul altor țopăitoare cu chef nebun de viață. Așa s-a întâmplat și în cazul de față și, culmea, când s-a dat stingerea de la chef după chef și glamour pe fiecare copită, s-a produs metamorfoza, care nu știu cum se face că le lovește pe toate divele apuse. Mătănii și acatiste, toate posturile la zi și numai sfaturi pioase erau în programul fostei capre de capră. Cu iada era mai ceva ca Madona Ciccone cu fiică-sa, Lourdes. Aia nu este voie, pe aia nu pui mâna și la ora opt ești în casă! Biata ieduță se și mira de unde atâta strictețe în programul de homeschooling al mamei sale.

A fost odată o capră care nu era chiar ca oricare alta, pentru că era frumoasă fără gene false și silicoane cupa D. O capră pe care viața a ispitit-o și ea a încântat-o cu povești cu zâne și cu Feți Frumoși, dar care s-a trezit într-o zi istovită de atâta noroc și nestatornicie. Și atunci a oprit caruselul dement al mondenității fără formă și fără fond, dar, neînțelegând unde s-au dus anii ei cei mai frumoși, a devenit o capră moralistă.

Dar capra sare masa și iada sare casa. Roata se învârte în ce sens vrea ea și norocul se alege ca la loto. Și iada știe că este frumoasă și că sclipiciul dă bine pe Instagram. Este prea mult glamour în istoria mamei sale și prea puțină culoare în viața ei de acum. Ispita este acolo pentru toți și șarpele are mărul pregătit. Roșu ca buzele tinere și dulce ca iubirea, mereu acolo pe tipsia din vitrina oricărui destin, mereu la îndemână, mereu amăgitor.

Viața este cea mai exigentă profesoară de dramaturgie. Nu te iartă când ai lecțiile nefăcute și te lasă să repeți anul fără regretul că-ți irosești timpul. Te pune să repeți până când ajungi să pricepi morala întâmplărilor trăite și îți cere mereu să vii cu visurile la control. Te aruncă pe o scenă și te lasă fără sufler atunci când bâlbâi o replică pe care, chiar dacă ai știut-o cândva, ajungi să ți se pară că nu se mai potrivește cu așteptările publicului modern.

 

FOTO: IULIA MICLEA

Categorii:
ATITUDINE

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title