Lumea în care trăim este ghidată excesiv de prejudecată. Gura lumii este singura instanță morală, gunoiul stă frumos ascuns sub preș, iar fericirea se mimează în fotografiile postate pe Facebook și pe Instagram.Noi suntem prizonierii propriilor dureri, pentru că ieri a fost copilăria noastră chircită în întunericul impus de comunism, iar, astăzi, suntem oameni mari care luptă să iasă la lumină. Cum să învingem gura lumii? Cum să ajungem la înțelegere și iertare, dacă este într-adevăr ceva de înțeles și ceva de iertat? Probabil doar prin sinceritate, una absolută, așa cum a făcut Marinela Drop în cartea ei de debut Dacă nu poți să mergi, încearcă să zbori. Probabil că doar așa, lăsând sufletul gol în fața judecății unei lumi strâmbe, se poate învinge și, cel mai important, se poate dărui speranță.
Mi-am dorit să citesc această carte pentru că am avut norocul să aflu despre ea în zilele în care era scrisă. Alice lucra la două proiecte editoriale în paralel, Cele mai curate minuni, o antologie de texte scrise de mai mulți autori, și cartea Marinelei. Erau două cărți, dar cu aceeași temă, imposibilul devenit posibil. Poveștile minuni sunt foarte frumoase. Sunt 33 de autori care fac mărturisiri în 33 de povești uimitoare care nu seamănă una cu alta. Cartea Marinelei înșiră miracol după miracol în povestea vieții ei și ar putea fi cu siguranță scenariu de film.
Multă vreme, expresia numerică 90-60-90 a fost unitate de măsură pentru frumusețe. Multe femei, ani de zile, au intrat în competiție cu fata care făcea reclamă la pasta de dinți sau la crema antirid. Am fost crescute cu convingerea falsă că numai perfecțiunea îți dă dreptul la fericire. În astfel de vremuri, cu astfel de mentalități, a crescut Marinela Drop. Pentru ea a fost diferit și, cu siguranță, infinit mai greu, dar nu imposibil.
Mi-a plăcut foarte mult cartea, m-a cucerit sinceritatea cu care a fost scrisă, felul în care mâna de om așezată de viață într-un scaun cu rotile, Marinela Drop, a avut forța să scuture preșul, să nu mai lase nimic ascuns sub el. Suflete curate, suflete chinuite, lumini și umbre, destine și, mai presus de toate, iubire. Citindu-i povestea mi-am reamintit cât de puțin contează ambalajul atunci când spiritul este puternic. Îmi plac poveștile adevărate pentru că ele nu sunt corectate în Photoshop și aduc în lumina reflectorului oameni adevărați, autentici, adevăratele modele de care are într-adevăr nevoie societatea în care trăim.
Cartea Daca nu poți să mergi, încearcă să zbori este un strigăt de victorie după o luptă lungă și grea, dusă însă cu mult curaj și seninătate. Când am ajuns la final și m-am bucurat de frumusețea happy end-ului, rememorând personajele, icoana mamei mi-a revenit cel mai puternic în minte, pentru că povestea ei este povestea miilor de femei care, și în zilele noastre, rabdă abuzuri greu de imaginat doar de dragul copiilor. Cartea, pentru mine, în afara mesajului său extraordinar de optimism și voință, este un omagiu adus mamei Marinelei și, în același timp, o declarație de iubire veșnică adusă fratelui său, care din păcate s-a stins la scurt timp după apariția editorială.
FOTO CREDIT- Marinela Drop si www.revistango.ro
Cărțile Tango se comanda la adresa de mail- distributie@revistatango.ro.
