fbpx
„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Let’s move și hopa sus!

de

Eșecul nu ar trebui să sperie pe nimeni. În fond, orice piatră de încercare este un punct de plecare către succes. Este adevărat că nu pică bine o înfrângere, dar după ploaie apare soarele, iar ce nu te doboară te face mai puternic, deci hopa sus! Să înceapă lupta din nou!

Tata spunea, pe vremuri, că sunt ca soldatul sovietic, care pune țigara în gură și își face drum prin zăpadă până la Stalingrad. Eu, la vremea respectivă, după zeci de poezii cu pionierii și restul șoimilor curajoși, eram convinsă că atitudinea mea de buldozer era în ton cu elanul comunist. Astăzi, în acord cu vremurile pe care le trăim, mi-ar plăcea să mă vadă un Stratan sau Daniel Craig, adică un soldat modern, mereu fashion icon (mai ales Craig!), neînvins niciodată și cu bateriile fully charged all the time!  Sigur, și Tom Cruise e pe aceeași linie, dar parcă a început să i se vadă vârsta și chestia asta nu mă avantajează. Și, ca să fiu cinstită până la capătul capătului, mi-ar plăcea să fiu așa, cum să zic eu, un fel de Coco Chanel, adică răzbătătoare, dar cocoțată pe pantofi cu toc cui și cu little black dress all the time. În sfârșit, nu sunt nici una, nici alta, mai degrabă un hopa Mitică, care cade jos și se ridică, pentru că aşa este în viață, cazi și te ridici și nu te lași, pentru că, nu-i așa, orice șut în fund este un pas înainte! Sau chiar mai mulți!

Mă gândesc de pildă È™i la Tiger Woods, care, după ce l-a caftit nevasta că l-a prins când cu una, când cu alta la diverse demonstraÈ›ii de golf la ei în dormitor, după ce a căzut din cer È™i a pierdut È™i familia È™i contractele babane de sponsorizare, s-a reinventat ce s-a reinventat până a făcut-o lată. Și-a luat È™i-un È™ut în fund È™i multe crose în parbriz, dar nu È™i-a învățat lecÈ›ia până la capăt. Orice È™ut în fund este un pas înainte când nu È›i-l dai singur. Nu… Nu vreau să fiu Tiger Woods È™i, dacă este să mă văd în costum de piele neagră, atunci nu m-ar deranja să fiu o Michelle Obama, dar in varianta mai ajustată pe ici pe acolo, adică de la mărimea 56 măcar spre 44 (sau 40 dacă s-ar putea), dar inteligentă È™i veselă ca ea. Let’s move! Zice Michelle. Let’s move! zic È™i eu. Și dacă ne mai împiedicăm, n-are nimic, o luam de la capăt până ne iese.

Ce dacă nu am fost acceptată la un moment dat la un nu știu ce interviu pentru un super job? Ce dacă am picat un examen în timpul facultății și am plâns de am făcut băltoace? Cui îi pasă că X nu m-a băgat în seamă ani de zile sau că Y nu a avut ochi decât pentru vecina de la trei? Cine se mai uită peste umăr la toate astea? Nu mai contează. Sunt duse! Și dacă s-a rupt cerul și pământul că am ratat, cui îi mai pasă? Nu a fost job-ul acela pentru mine, dar a fost altul mai interesant la o altă încercare. Examene dăm toată viața, iar iubirea vine când și cu cine trebuie și ajungi să vezi ca pe-un noroc ratarea de altădată.

Let’s move și hopa sus! Orice șut în fund înseamnă mai mulți pași înainte, dacă știi să  îți asumi eșecul și înveți din greșeli! Hopa sus! Soarele răsare în fiecare zi pentru fiecare dintre noi! Nu contează ce a fost ieri, nu contează dacă am căzut azi. Scarlet O’Hara are dreptate: Şi mâine este o zi!

FOTO: www.buzzfeed.com

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
ATITUDINE

Comentarii

  • Cool 🙂

    Dana 6 februarie 2018 13:52 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title