Eu duminică, 26 mai, ies la vot și spun DA unei Românii fără corupție, unei Românii pe care o iubesc și de unde nu vreau să plec niciodată!
Eu merg la vot de fiecare dată. Nu sunt membră în niciun fel de partid È™i nu voi fi vreodată, dar am simpatii, care se schimbă sau se menÈ›in în funcÈ›ie de evoluÈ›ia pe care o au partidele din rada portului meu, ca să mă exprim plastic. Contează pentru mine care este abordarea pe care o au partidele când ajung la putere, care sunt prioritățile pe care se concentrează. Am ideile mele fixe – educaÈ›ie, sănătate, infrastructură È™i siguranÈ›a cetățeanului. Mă uit atentă È™i la opoziÈ›ie ÅŸi aÅŸtept vigilenţă, nu letargie. Sunt un om activ, muncitor, atent la ce se întâmplă în arena politică. Sunt un om normal, ca oricare altul, ÅŸi sunt cu siguranţă bucuroasă că trăiesc vremuri noi, postcomunism, chiar dacă nu este întotdeauna uÅŸor, chiar dacă uneori batem pasul pe loc. Eu privesc mereu doar înainte, cu încrederea că viitorul este al nostru dacă muncim cinstit, ne educăm, ne respectăm unii pe alÅ£ii ÅŸi nu ne uităm rădăcinile. Eu văd mereu doar partea plină a paharului ÅŸi lupt pentru ca fiecare firicel de speranţă să crească mare ÅŸi să se împlinească.
Sunt bucuroasă că trăim într-o lume deschisă. Îmi place să ies în lume în calitatea mea de cetăţean al Europei. Mi-a fost drag şi m-am simţit bine, săptămâna trecută, pe străzile însorite ale unui orășel din Germania, privind felul în care diverse partide își făceau campanie. În centrul orășelului, la câțiva metri unele de altele, elegant, în pace, fiecare în felul lui. Toți ne îndemnau să ieșim la vot, peste tot erau afișe ale candidaților, peste tot vedeai 26 mai. M-am simțit bine, integrată, parte dintr-un eveniment european. Adică și eu la mine acasă, ca și neamțul, avem o treabă importantă pe 26 mai. Avem o preocupare comună, a noastră, votăm pentru alegerea unui nou parlament european.
M-am simțit bine și integrată într-o lume nouă, deschisă, atunci când Donald Tusk a vorbit frumos de România în românește. Pentru că și eu îi respect pe polonezi pentru ambiția și seriozitatea lor, pentru că peste tot pe unde i-am întâlnit, mi-au inspirat simpatie și respect. Eu militez pentru un viitor deschis, fără orgolii naționaliste, pentru că eu mă simt un om al planetei, un om liber care alege pentru el singur, unde și cum vrea să trăiască. Indiferența, închistarea, îngustarea orizontului minții îmi sunt străine. Le resping. Le îngrop. Eu vreau să fiu acasă și la Sofia și la Paris, vreau să fiu parte dintr-o lume nouă, în care oamenii sunt educați și sănătoși, trăiesc și muncesc în pace unii cu alții și se iubesc frumos. Vreau să fiu parte dintr-o Europă ideală, în care Est-ul și Vest-ul știu să trăiască împreună, într-o construcție nouă, solidă, bazată pe valori și reguli comune.
Eu duminică, 26 mai, merg la vot. Nu am voie să stau acasă. Merg să votez, cu speranța că, dintre candidații propuși de partide, voi ști să-i aleg pe aceia care să nu ne uite după ce își văd sacii în căruță, care să nu își bazeze victoria doar pe mase triste de manevră, care să ne respecte statutul de cetățeni europeni și după vot. Eu duminică, 26 mai, ies la vot, pentru toți amărâții cumpărați cu o sticlă de ulei sau un kil de banane, pentru copiii fără noroc pe care soarta i-a vitregit și i-a abandonat în sărăcie și pustiu. Eu duminică, 26 mai, votez pentru mine, dar și pentru ei, deoarece cred că merită mai mult, educație, sănătate, siguranță și o pâine muncită pe masă.
Foto credit- www.pixabay.com/photofancy.ro
