Mama mă-sii de breton

Uneori, nevoia de a schimba este imperioasă È™i, atunci, ce faci? Ce poÈ›i să schimbi când te împinge un viermiÈ™or să schimbi ceva la tine sau în viaÈ›a ta? SoÈ›ul nu are rost să-l schimbi că este băiat bun È™i te iubeÈ™te, maÈ™ina nu are rost că-È™i face treaba È™i oricum pentru tine contează doar culoarea È™i încălzirea în scaune, serviciul nici atât că doar eÈ™ti ca la tine în bătătură… Deci ce să schimbi? Cum ce? Aspectul!! Și-atunci, cu soluÈ›ia la mâncărimea schimbării în braÈ›e, te prezinÈ›i la coafor È™i cazi pleaÈ™că pe capul fetelor de acolo mai ceva ca pe capul psihoterapeutului.

Vreau să mă fac blondă! susur alintat privindu-mi în oglindă părul negru tuci vopsit așa de vreo douăzeci de ani încoace. Blondă? Pe bune? Azi? răspunde stilista mea îngrozită. Păi crezi că te scot blondă într-o zi? Nu te fac. Altceva? Știam că nu mă face, că avem discuția destul de des, de vreo zece ani și mai bine. Am luat-o tare cu blondul ca să scot un tuns și-un breton. Tipa este foarte încăpățânată, dacă nu vrea ea, nu face! De pildă,  anul ăsta a refuzat să-mi tundă mai mult decât minimum de vârfuri, pentru că i-a intrat în cap că nu am părul suficient de lung pentru un coc.

Dacă nu mă faci blondă, atunci fă-mi breton! Gata! I-am zis-o! Breton? EÈ™ti sigură? mi-a zis ea, privindu-mă cu ochi critic. Uite îți tai, dar pe lung È™i un pic oblic… aÈ™a, îți place? Mie, cel mai mult îmi place când se învârte pe lângă mine È™i îmi arată cum ar fi dacă ar tăia aÈ™a sau cum ar fi dacă am aranja părul altfel, È™i tot aÈ™a. Stau frumos în scaun, savurez răsfățul. Din când în când mai bombăn, ca un copil răzgâiat, care mai vrea o bomboană deÈ™i a mâncat un coÈ™ de ciocolată.

Mai scurt, scurt de tot! Mă aud vorbind. Scurt și într-o parte! La atâta hotărâre și dorință de schimbare, se înmoaie orice opoziție. Tipa se pune pe treabă și mă decupează și mă aranjează, tude, întinde cu föhnul, treaba ei, dar rezultatul mă încântă. Sunt alta. Sunt nouă. Cred că trebuie să-mi schimb toate actele cu poză.

Bretonul rezistă! am scris mândră pe pagina mea de facebook unde am cățărat și ceva poze, că prea plesneam de mândria schimbării și voiam să  trâmbițez în piața publică. Numai lui bărbată-miu nu i-a trâmbițat nimic, că m-a privit senin și a zis: Nu văd nicio diferență! Bretonul rezistă! Azi, mâine, până la prima baie sau la prima ploaie. Și de-abia de acum încolo începe circul!

Cine m-a pus să-mi fac bretooooon? Că nu È™tiu să mă lupt cu föhnuuuuul? De ce nu plecăm de la coafor È™i cu tot cu coafezăăăăă? De ce nu ne-o dă nouă acasăăăă? Bretonul nu mai rezistă, sunt creață ca oaia domnului ministru! Am făcut în oglindă manevrele de resuscitare, dar degeaba! Din föhn iese fum, din breton nu mai iese nimic. Stă cocoÈ›at în vârful frunÈ›ii È™i râde de mine, răsfirat în toate direcÈ›iile, mic È™i creÈ› È™i obraznic. Trag de el È™i pe dreapta È™i pe stânga, dar se È›ine bine. Nu cedează nici de-al naibii. Mai rău, parcă strigă după ajutor…

Gata! Il dovedesc! i-am spus soțului meu, care, sătul de lamentările mele, s-a jucat de-a Moș Crăciun și mi-a cumpărat un föhn nou, mai țăpănos, după ce anteriorul s-a stricat în glorie, băgat în breton. Acum, utilată, dar fără talent, reușesc să păstrez bretonul vreo două zile. Dacă îi dau și fixativ, deja am cucerit jumătate de săptămână.

Ori eu, ori el! Și oricum, aștept să crească! Ați înțeles. Dragoste cu năbădăi. Eu îl vreau, el este confuz. Eu trag de el, să fie un breton mișto, el nu înțelege ce îi cer. Eu mă vait și mă necăjesc, el știe că este un breton tare, dar vrea să fie tratat la clasa lux, adică la coafor.

În concluzie, mă bucur că am schimbat la mine doar bretonul, că dacă mă făceam blondă, mă rupeam pe plâns! Să aveți o zi frumoasă cu multe idei bune și un breton cool!

www.gratisography.com