fbpx
„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

De la manele la petarde nu este decât un pas, nu-i așa?

de

An după an, în vremea sărbătorilor de iarnă, tace maneaua de prin curțile vecinilor ca să lase loc pentru ceva și mai și. Petarda cu carbid, băgată în nu știu ce țeavă, bubuie cu satisfacție în urechile nostre. Bum! Bum! Neîncetat, zile și nopți. Mă gândesc mereu că în vremurile astea ar trebui sa răsune colinde, iar  bubuitura care anunță cetele de copii trebuie să fie făcută din bici. Așa mi-a rămas mie în cap din vremurile iernilor petrecute la bunici. Anul acesta nici urmă de cete, firesc din motive de pandemie, dar bubuituri din belșug, fără număr ca să fiu în ton cu băieții care se cred mari viteji dacă sperie un câine sau vreo babă surdă.

Bum! Bum! De dimineața până seara. Și te întrebi – de unde, domne, atâta carbid și de unde atâta pasiune pentru bubuială? Aparent, nu suntem un popor de piromani și totuși perseverența cu care unii practică acest sport te pune pe gânduri. Dacă îi întrebi pe curajoșii cu petarda, școala e grea, munca și mai și. În plus, și școala, și munca, făcute cu suflet, riscă să educe, să pună bazele unor valori sau mai rău – Doamne, ferește! – să sădească în om bunul simț și cumpătarea.

De la bubuielile astea dezlânate și fără nicio noimă, suferă toată lumea. Și oameni, și animale. De multe ori suferă chiar și vitejii petardiști care mai greșesc și se trezesc că bombardeaua le explodează mai repede decăt și-au calculat. Foarte puțini sunt aceeia care nu au acces la informația oferită de radio și televizor, așa că nu cred că nu le-a picat ochiul pe vreo știre despre felul în care oamenii, dar mai ales animalele, percep aceste zgomete violente. Și, dacă au văzut și auzit, cum de le-a intrat pe o ureche și le-a ieșit pe cealaltă? Poate pentru că bubuitura de sărbători este maneaua colindului. Ca de obicei, varianta facilă este varianta ideală.

De ce să înveți să scrii și să citești, dacă poți să pui degetul? De ce să te educi, dacă este mai simplu așa, într-o vorbire în care pluralul și singularul se confundă cu grație, iar scrisul de mână se face doar cu litere de tipar?  Este normal să dai maneaua tare la orice oră din zi sau din noapte, așa cum este normal să dai cu bombardeaua oricând și fără teamă de consecințe. Petardele e bune, nu-i așa, băieți?

Hai să zicem că petardiștii sunt niște puști fără minte scăpați de sub ochiul vigilent al unor părinți responsabili, deși mă îndoiesc de chestia asta, dar hai să mergem pe ipoteza entuziasmului și a unei inocențe candide. Mă întreb în acest caz, ce fac autoritățile? De ce permit, an de an, să se repete comedia asta în note de multe ori tragice? De ce se aprobă importuri de petarde și pocnitori, de ce se vând în magazine? Am aceeași nedumerire ca atunci când văd atacuri armate la americani și mă întreb a o mia oară de ce naibii nu interzic accesul liber la armele de foc? Se tot miră că li se întâmplă, dar nu iau măsura cea mai evidentă. Așa și la noi. Autoritățile sunt surprinse că se întâmplă – bine ele sunt surprinse și când ninge și când plouă, ne-am învățat! – dar nu iau niciun fel de măsură care să interzică importul, vânzarea și folosirea acestor petarde sau a carbidului?

Țară săracă în care votul se cumpără la cârciuma din sat, țară în care dorul de muncă nu crește în copacii multora, iar lâncezeala minții se antrenează cu succes la tot felul de emisiuni TV care mai de care mai tâmpe și mai strâmbe. Ce viitor să ai? Degeaba ești frumoasă! Copiii tăi te uită. Gunoiul lor este în albii de râu și la margini de păduri, biserica face politică, școala a obosit să se străduiască, iar dreptul la vot este tratat cu indolență. Ignoranța cultivată în toată media ți-a adus manele, bombardele și specialiști antivaccinare.

Bum! Bum!, fără să îi pese cuiva că deranjează, că sperie, că face rău. Bum! bum! și manele. Dacă cele din urmă au intrat în cultura de suburbii și, oricum, până la urmă nu rănesc decât urechea mai mult sau mai puțin muzicală a ascultătorilor vecini cu „melomanul” de manele, pocnitorile, bombardelele și cum le-o mai zice fac realmente rău, rănind oameni și animale. Sper să se li se spună odată și pentru totdeauna stop, și nu doar la nivel de declarații, ci concret, prin măsuri legislative și amenzi care să usture la buzunar.

FOTO CREDIT : www.pixabay.com

 

 

Categorii:
ATITUDINE

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title