Nu judeca, nu te grăbi! Nu da cu pietre și nu trimite flori, nu știi cine este cu adevărat, nu știi dacă râde sau plânge când râde, nu judeca dacă nu-i cunoști povestea!
Șanțul, cel mai vechi telefon fără fir, a funcționat și încă funcționează cu succes. Șanțul este mereu informat, mereu greu de contrazis. Ea este o fată, la fel ca altă fată, doar că nu știu cum s-a făcut, că ți-a căzut ochii pe ea și ți-a intrat la melițat. Nu o cunoști, dar este frumoasă și proaspătă și atunci, decât să taci, mai bine croiești povești din frânturi de vorbe prinse la colțul străzii.
Nu da cu flori, nici cu pietre! Așteaptă s-o cunoști! Adevărul are fațetele lui, depinde cine îl spune și din ce unghi privește problema. Nu te grăbi să-i pui etichetă pentru că nu știi ce găsești sub masca socială!
Am văzut femei superbe invidiate că le-a lovit norocul și s-au ales cu casă și mașină pentru că domni bine le-au ridicat statutul social. Nu a cercetat nimeni cu adevărat pentru că nu ne place să vedem un adevăr mai puțin spectaculos, doar unul bun de tocat în piața publică. Nu le-a întrebat nimeni de unde s-au procopsit cu bunurile invidiate, că poate ar fi aflat că au casa de la părinți și mașina din credit la bancă. Nu le-a întrebat nimeni cât muncesc și cât învață. Nu s-a uitat nimeni în CV ca să le vadă istoricul școlar, nu este relevant, pentru că șanțul nu vrea muncă și nopți nedormite cu cartea și creionul în brațe, vrea doar scandal și atunci ridică piatra, din ciudă și invidie.
Am văzut eticheta amanta lu‘ È™efu  pusă pe fruntea unor femei, care aveau norocul să îi fi picat cu tronc È™efului ăl mare. Din păcate, judecata nu este selectivă, ci aruncată cu furca È™i mestecată din perspectiva cea mai urâtă. Este drept că am văzut-o pe amanta cea frumoasă a È™efului dansând desculță pe masă la o petrecere de firmă, aÈ™a ca s-o vadă el, pentru că organizatorii, cunoscând povestea, au pus-o pe ea la masa cea mai îndepărtată, în fundul sălii, departe de ochii lui È™i ai soÈ›iei sale. Dar este adevărat că am văzut această etichetă urât lipită È™i de fruntea unei fete curate, care nu spărgea casa nimănui, pentru că È™efu era divorÈ›at de ani buni, dar evitase să pună afiÈ™ la avizier.
Nu spun că nu există femei care profită și care se vând și se răscumpără în aur și argint, dar spun că de cele mai multe ori judecata este nedreaptă, alimentată de aparențe și turnată în șabloanele de gândire deformate ale invidiei și urii.
Nu judeca dacă nu cunoști povestea! Nu povesti cărți pe care nu le-ai citit tu! Reaua relelor s-ar putea să nu fie rea deloc, doar tranșantă și cu intoleranță la minciună. Zâna bună este posibil să fie doar formă fără fond, zâmbet și dulceață doar atât cât îi faci trebuință. Amanta să nu fie amantă deloc, iar soția să fie o fostă care nu renunță la nume și la verighetă deși divorțul s-a pronunțat demult, la cererea ei. Nu arunca cu pietre și nu disprețui un om pe care nu îl cunoști decât din cioburile de adevăr aruncate de diverși la coșul de gunoi al vieții. Nu face asta pentru că, într-o zi, nu vei știi cum și de unde, și obrazul tău va fi murdărit de mâna de noroi aruncată de altul, fără să te știe, fără să te cunoască.
Lasă fata asta frumoasă în pace! Las-o să treacă liniștită cu povestea ei cu tot! Nu ai de unde ști. Poate ești chiar tu, într-o zi fără număr, pe un drum fără sfârșit.
FOTO: www.pixabay.com
