La o petrecere de seară cu țuică fiartă și șorici, soacra, cele trei nurori ale sale și soții lor stau lângă sobă și își povestesc diverse. Un pahar de țuică pentru Geta, unul pentru Nineta și altul pentru Mirela. E frig afară și focul din sobă așteaptă povești spumoase. Plăcinta la cuptor, căldură în casă și hohote vesele. Soacra ascultă poveștile, toarnă în pahare și umple farfuriile cu bunătăți. Băieții sunt preocupați de un nu știu ce care trebuie reparat și fetele râd cu gura până la urechi.
Nineta le povestește fetelor despre un neam de-al lor de la Brașov care își dă fata după un băiat isteț, dar mai fără fason. La început coana Tinca, mama fetei, s-ar fi perpelit că nu o să-i iasă nepoții frumușei , dar cu timpul, s-a obișnuit cu ideea. Mirela se miră, că doar o știa pe coana Tinca bățoasă și colțoasă cât încape. Ea știe că nu-i prea cade bine coanei Tinca să nu fie fruntea la orice. Soacra le ascultă tăcută și mestecă în jăraticul din sobă. Fetele cinstesc un păhăruț de țuică și despică în continuare firul în patru: că Tinca-i mofturoasă, că fata se pripește, că Stan, bărbatul coanei, e lasa-mă să te las și tot așa. Soacra zâmbește și le spune: Lasă mamă, că dacă poștașul e frumos, așa îs și copiii din sat!
Geta È™tie ce a pățit vecina ei din fundul curÈ›ii, o scorpie clevetitoare care i-a tăiat toÈ›i pomii de pe hotar fără măcar să o întrebe. Vecina pare evlavioasă, merge la biserica din sat, face curat acolo È™i vinde lumânări duminica după slujbă. Umblă cu capul în pământ a evlavie cât se învârte între acareturile bisericeÈ™ti, dar când iese în È™osea se transformă total. O femeie din sat, Rodica lui Marin Scurtu, îi spusese într-o zi că nu e bine că au scumpit prea mult lumânările. Clevetitoarea religioasă s-a dus repede la preot să-i spună că vorbeÈ™te lumea că-i fură la lumânări. Preotul necăjit, È™tiindu-se nevinovat, a adus în discuÈ›ie problema la slujba următoare. Rodica s-a ruÈ™inat de cearta părintelui, a ieÈ™it din biserică, a aÈ™teptat să plece lumea È™i când a rămas biserica goală, a năvălit înăuntru È™i a luat-o la păruit pe bârfitoare. Și dă-i È™i rupe-o… răzbunând tot satul. Nici părintele nu a putut să o scoată din scărmăneală. Nurorile râd de pățania vecinei. Soacra se minunează de mama focului: StraÅŸnică Rodica! Apoi pe cine să salveze părintele? Că nu cred că a bătut pe careva nici la È™coala generală! E pirpiriu… e pirpiriu…
Băieții mai prind frânturi din vorba fetelor și zâmbesc. Meșteresc una alta și se simt bine. Porcul e tranșat și pus la sărat, slăninuța a ieșit gustoasă, cârnații sunt întinși la uscat în tindă. E bine când se adună toți, au spor și drag de viață.Geta, nora cea mare și pofticioasă, caută sarea ca să pună pe șorici. Mamă, dar sare n-ai? Că parcă e fără gust. Soacra îi aduce solnița mai aproape și o îmbie la jumări și murături. Geta mai vrea și un păhăruț de țuică. Hai, mamă, mai dă-mi un pic de țuică fiartă, că am băut doar două! Soacra o privește peste ochelari și îi răspunde sec Ai luat cinci, da-ți mai dau unul că ne tragem la culcare!
Focul arde în sobă… PoveÈ™tile curg… CăsuÈ›a bătrănească zâmbeÈ™te printre fulgii de nea. Sunt toÈ›i veniÈ›i acasă. E seara de Ajun!
 FOTO: IULIA MICLEA
Â
