Zilele trecute într-un hipermarket am asistat la o scenă tristă și penibilă, în care dumnealui se umfla precum cocoșul galic călare pe grămada de bălegar, iar partenera lui era mai-mai să intre în pământ de jena situației în care era pusă. Ajunși în fața casieriței, la momentul plății, el s-a ridicat şi a cucurigat nervos: Vrei să mă furi? Știu sigur că mai ai trei milioane. Scoate banii, că nu mă furi tu pe mine. Eu atât plătesc, restul e treaba ta! Biata femeie, cu toată marfa pusă deja în coș, a început să se scarmene prin poșetă și să adune bănuț cu bănuț, de 5 lei și 10 lei. Eu, aflată la casa de marcat din imediata lor vecinătate, mă uitam cu tristețe la femeia devastată de timp și de trai rău, la egoistul penibil care ținea pieptul umflat, mulțumit până peste poate de gestul lui, și la casierița care murmura consolator: Ce să facem doamnă, așa-s bărbații! Mă uitam mai ales la cât de bine întreținut și bine îmbrăcat era el și ce modestă, bătrână și  chinuită în întreaga sa atitudine era ea. Am plecat de acolo cu un gust amar, nu știu cum s-a terminat povestea, dar știu că dacă m-aș duce să le întreb pe casierițele din orice magazin, aș afla povești la fel de triste cu femei umilite de cărpănoșenia și bădărănismul bărbaților lor.
Scena de la magazin mi-a amintit de o alta, văzută astă vară în piața de fructe și legume de la noi din cartier. Erau doi bătrâni soți care se ciondăneau la o tarabă. Ea îi spunea că vrea să ia niște morcovi și el o ținea defect că iese din piață. Și cum femeia își vedea de treaba ei și cumpăra una-alta fără să-l bage prea mult în seamă, el striga din ce în ce mai tare, atrăgând atenția supra sa: Ies din piață, să știi că ies din piață! Noi ne-am nimerit  la un moment dat mai aproape de bătrână și am auzit-o răspunzându-i încet, printre dinți: Ieși învârtindu-te și du-te, că mi-ai mâncat ficații! Atunci, amuzați de situație, i-am spus soțului meu: Să știi că, la bătrânețe, faci piața singur! Și tot de atunci, când simt că nu are chef să cumpărăm una sau alta, îi spun: Ştiu, ieși din piață! Dar dincolo de aparenta situație amuzantă, se ascund adevăruri triste despre tiranism și cicăleală, despre femei obligate să acționeze doar prin prisma șablonului de gândire al unui soț îngust la minte și despotic.
Când mă gândesc la bătrânețe, proiecția mea nu seamănă cu niciuna dintre scenele triste, dar adevărate, pe care vi le-am povestit. Eu mă văd veselă, de mână cu soțul meu, râzând cu toți dinții și cu cât mai puține riduri, sperând să apuc vremuri frumoase ca în pozele pe care le văd mereu în reclamele pentru pensii private sau croaziere de lux. Știu exact și cum voi fi tunsă și care va fi nuanța părului meu argintiu și mai știu clar care va fi atitudinea, exact ca în reclamă, adică semeață și fericită. Așa sper eu să mă pierd în vremuri, dar până atunci, întrebarea rămâne – de ce înnebunesc bărbații la bătrânețe?
Nu È™tiu să răspund exact, poate că izvorul acestui comportament la bătrânii zilelor noastre vine din tinereÈ›ea lor de bărbaÈ›i comuniÈ™ti, învățaÈ›i să aibă acasă o femeie care nu le iese din cuvânt, care mătură, calcă, spală È™i își pune È™i părul pe moaÈ›e, care îi aÈ™teaptă cu masa pusă È™i nu îi întreabă de ce au venit la È™apte când serviciul s-a terminat la patru. Poate multora dintre cei cărora nu li s-a deschis mintea nici la aproape 30 de ani de la revoluÈ›ie li se pare normal să-È™i exerseze puterea È™i machismul în piaÈ›a mare, ca să vadă toată lumea cine sunt È™i ce efect produce vorba lor. Mi se pare trist È™i mă rog ca generaÈ›iile de femei care vin după răscrucea din ’89, să È™tie să-È™i pună piciorul în prag, să reclame dragoste È™i respect, să È™tie să se valorifice È™i să nu își consume sănătatea È™i tinereÈ›ea lângă bărbaÈ›i care nu le merită.
FOTO: www.pixabay.com
