Afară-i frig de crapă pietrele și stă să ningă iară cu fulgi mari și grei. În casă-i cald și bine, miroase a gutui și a plăcinte bune. Suntem din nou copii, ghemuiți lângă soba fierbinte. Bunicul ne spune povești și ne recită poezii, bunica ne face mâncărică bună și cococele pe vatră. Pentru noi, bunicul și bunica sunt tataie și mamaie. Ne-au crescut pe toți, ne-au ridicat din fașă și ne-au pornit la școală. Chiar și după aceea, când școala ne-a întrerupt traiul dulce de la țară, am revenit iar și iar în fiecare vacanță până când bunicii au plecat la cer, prea devreme și prea trist.
Revelioanele copilăriei au fost cele mai frumoase. Mereu la fel, mereu la căldură, ocrotiți de bunici. După ce ne săturam de plăcinte și povești, ne lăsau să vedem programul de revelion la televizor. Începea pe la 10 seara și dura toată noaptea. Noi ne înghesuiam de-a curmezișul în patul din camera cu televizor și așteptam scenete vesele și cântărețe elegante. Era singura noapte în care programul TV dura mai mult de trei ore. Dar de fiecare dată aveam aceeași problemă, când ne era lumea mai dragă și ne amuzam cu Stela și cu Arșinel, pica semnalul la români și năvăleau peste noi, la figurat, bulgarii. Plimba tataie antena și în fața și în spatele casei, o zgâlțâia și-o chinuia, până reușea să gonească bulgarii din ecranul nostru, să facă televizorul să mârâie și să pârâie și apoi, într-un final, mai clar, mai cu purici, să prindă românii din nou. Spre dimineață, cine rezista până pe la trei, ieșea în curte să vadă salba de artificii de la Ruse. Nu se vedea așa de bine, dar oricum ceea ce ni se oferea, era mult mai mult decât ce aveam noi în România. Avantajele localităților de frontieră!
Uneori aveam norocul să fete capra sau vreo oaie chiar în noaptea dintre ani și uitam de televizor că eram prea ocupați să îngrijim noile suflețele. Dimineața venea câte o ceată de băieți îmbrăcați ciudat și dansau capra sau spuneau plugușorul. Noi, copiii, stăteam ascunși după perdea, deoarece ne intimidau cetele de colindători. Pândeam atenți, mai ales când veneau grupurile care jucau capra sau ursul, pentru că întotdeauna în ceată se ascundeau şi doi costumați în moș și babă și de ei ne speriam cel mai tare. Mai ales că moșul și baba nu plecau fără o bucățică de cârnat sau de slănină, dacă aveai inspirația să le lași la uscat pe prispă, deci la vedere. Bunicii îi primeau bucuroși pe toți, că vizita lor le cinstea bătătura și le dăruiau covrigi, mere și ceva mărunțiș.
Afară-i frig de crapă pietrele și stă să ningă iar cu fulgi mari și grei. În casă-i cald. E bine. Miroase a vin fiert cu scorțișoară și plăcintă cu dovleac. Am fost copii, acum suntem părinți. Retrăim duios poveștile copilăriei noastre și încercăm să le recompunem în puzzle-ul poveștilor de iarnă şoptite seara, la culcare, pruncilor noștri. Ne pregătim pentru petrecerea de revelion. Încă un an care se duce și altul care vine. Încă un pas spre viitor, cu mii de planuri și de vise.
Eu mă grăbesc să fug spre Anul Nou, să-l las pe cel vechi să plece cu toată vâltoarea lui de zbateri și tristeți. Ne resetăm, avem din nou șansa punctului zero. Avem șansa să ne scuturăm de vise mici sau imposibile, să ne alegem iarăși drumul, știind ce am greșit și ce am făcut bine în anul care pleacă.
Vă urez să aveți un An Nou liniștit și fericit alături de cei mai dragi dintre cei dragi, să vă fie bine și să vă trăiți visurile!!
Foto: www.pixabay.com
