„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Noi doi

de

Noi doi, împreună prin flori și zăpadă. Noi doi, împreună de atâta vreme și totuși de atât de puțin timp. Avem veșnicia înainte, avem veșnicia în trecut. Cred sau nu cred în reîncarnare, nici eu nu știu. Uneori da, alteori nu știu. Nu am amintiri cu tine din trecut, nu te-am visat, nu te-am căutat pe tine. Nici nu știu ce am căutat.

Nu ai venit într-o iarnă grea sau după vreo vară toridă. Ai venit liniștit, într-o seară de primăvară. Ai venit curios, atras de reclama din geam, ai venit după cifre și atât. Statistic vorbind, șansa de a găsi mai mult decât planuri de economii și investiții era infimă, dar tu, în spatele cifrelor, m-ai găsit pe mine. Nu te-am recunoscut, nu am știut că mă cauți. Ți-am povestit despre termene și dobânzi, despre carduri și conturi de economii, preocupată să te conving, să-ți vând și să-mi fac target-ul trimestrial. Nu te-am văzut, nu erai blond cu ochi albaștri, nu te căutam pe tine, deși atunci când ai intrat pe ușa noastră aș fi putut jura că te cunosc.

Apoi ai revenit, încruntat și mereu în criză de timp. Din ce în ce mai stresat și mai  stresant. Nu mă bucuram când veneai. Până într-o zi când, nu știu cum, te-am văzut în sfârșit și erai altfel. Nu te mai grăbeai și știai să zâmbești. Te cunoșteam de luni bune și de fapt nu te știam deloc. Și atunci am ridicat nasul din hârtii și procente și m-am îndrăgostit iremediabil… fără să fii blond și cu ochi albaștri.

Nu te căutam pe tine, dar am găsit exact ce aveam eu nevoie ca să devin un întreg. Nu erai iubitul standard, dar erai perfect. Nu erai candidatul ideal pentru căsătorie, pentru că nici nu îți mai doreai acest lucru, dar nu știu cum, am ajuns soț și soție. Nu te căutam pe tine, dar am avut marele noroc să te găsesc. Cinstind vorbind, nici tu nu mă căutai, de fapt tu nu mai căutai pe nimeni. Erai atent la cifre și statistici, fără a avea apetit pentru risc sufletesc. Și s-a întâmplat. A fost să fie! Nu ne-am căutat, dar ne-am găsit. Te-am tras după mine într-o viață pe care nu ți-o mai doreai, te-am tras după insula pustie în care ți-ar fi plăcut să te ascunzi de lume.

Noi doi, mereu împreună, la bine și la greu, mereu pândiți de o criză după un respiro prea scurt. Anii trec și ne împlinesc, rând pe rând, în iuțeala unor planuri mai presus de voința noastră. Anii trec frumos și mă întreb mereu cum s-a întâmplat. Caii verzi de pe pereții mei nu m-au dus nicăieri. Am remarcat un lucru foarte important, lucrurile se leagă și se așează atunci când vin de la sine, fără presiunea unor mari așteptări, fără jocuri de culise. Caii mei verzi au părăsit pereții când ai apărut tu.

Nu ne căutam, dar ne-am găsit. Două jumătăți perfect adunate într-un întreg. Două suflete care poate s-au mai întâlnit, dar nu-și mai amintesc și care s-au șlefuit reciproc ignorând gura strămbă a lumii.

Nu trebuie să cauți, soarta știe singură de unde să te ia. Șablonul, standardul, plafonul așteptărilor nu sunt decât motive de derută. Din cauza lor, de multe ori există riscul de a trece pe lângă noroc, de a-l ocoli pentru că nu emite semnale luminoase conforme cu manualul de îndrăgostire clasică. Lasă să se întâmple și se va întâmpla!!! Mama avea o prietenă căsătorită și recăsătorită, frumoasă și modernă, o femeie pe care prejudecățile unei societăți comuniste nu au învins-o. A spus NU atunci când lucrurile nu au mers, a spus DA unei iubiri frumoase, chiar dacă diferența de vârstă îl indica pe el mult mai tânăr. Și știți ceva? Sunt împreună și astăzi, ea este la fel de frumoasă și sunt fericiți.

FOTO IULIA MICLEA

Tag-uri:
· · · · · · · · · · · · · ·
Categorii:
DRAGOSTE

Comentarii

  • Toate povestile tale sunt frumoase. Esti sincera si talentata. Asa cum un inginer a ajuns mare jurnalist si scriitor vezi Crisian Tudor Popescu si tu poti fii o buna scriitoare.Succes.

    gheoghita constanta 19 februarie 2017 7:19 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title