Pacienta ȘTIE TOT

Iulia Miclea
13 mai 2017, 06:08

Mersul la doctor pentru unii este o disciplină, pentru alții o corvoadă. Eu fac parte din categoria care se caută atunci când scârțăie ceva. Mă prezint frumos la reparații, mă dreg cu unguente sau cocktail-uri din ce scrie pe rețete și îmi văd mai departe de viața mea. Când simt că mă ia defectul, iar mă prezint la control. Mama mea însă face parte din categoria pacienților în stare să-l consulte ei pe doctor, să-i pună diagnostic și să-i dea și tratament.

Noi nu avem un medic de familie în sensul descris în orice lege a sănătății, avem ceva mai mult, un doctor de suflet.Mergem la el, cu tot neamul, indiferent ce ne doare, chiar dacă omul este cardiolog. E drept, la durerea de măsele nu am încercat, dar nu m-ar mira să ne trezim la el în cabinet și pentru asta. A început prin a avea grijă de inima soacrei mele și apoi de noi toți, deci nu avem un medic la care suntem alocați formal, ne-am strâns ciorchine cu bunici, mătuși și nepoți la ușa omului și ne-am cucerit un doctor al familiei noastre.

Zilele trecute, după lupte seculare care au durat de sâmbătă până joi, am reușit să o urnesc pe mama din casă și o duc la un control mai serios. Cu rugăminți, cu amenințări, cu șantaj sentimental, cu greu, foarte greu, am convins-o că până și ea, chimistă și alchimistă cu experiență, trebuie să meargă la doctor. Am rezolvat RX-ul pulmonar și ecografia de cord cu tot cu doppler-ul de carotidă și ne-am repezit la medicul nostru ca să interpreteze rezultatele. Și atunci a început circul. Mama s-a așezat cuminte pe scaunul pacientului și a început să răspundă la întrebări ca un copil prins cu copiuța la examen. Să știți domnu doctor că nu am luat medicamentul X pe care mi l-ați prescris anul trecut, că am citit prospectul și nu mi-a plăcut ce scria la efecte secundare. Da’ nici spray-ul ală, nu mai știu cum îi zice, că nu se găsește și oricum nu cred că aveam nevoie. Da’.. Am pulsul scăzut și atunci iau medicamentul Y la doua zile sau îmi schimb doza cum e mai bine, dar să știți că mănânc și ceapă și usturoi că am citit eu că sunt foarte sănătoase! La început doctorul a rămas perplex, dar apoi a intrat în jocul ei, curios ce urmează să-i mai audă urechile. Coronarografie nu fac, nu îmi trebuie. Ștu că zicea și o doamnă doctor și dumneavoastră, dar nu este cazul. Mă simt foarte bine, eu sunt o persoană pozitivă și nu am nevoie că mănânc o banană în fiecare dimineață. Și eu știu ce să-mi iau singură, că eu nu veneam la control, dar au insistat fetele și de gura lor am venit că altfel eu nu am nevoie. Soțul meu, da! El trebuie să vină la dumneavoastră, nu eu. Nici nu știu dacă v-a spus, dar i-am dat si lui medicamentul Z pentru circulația periferică, pentru că îl durea capul. Cu capul plecat școlărește, cu mâinile împreunate pe geantă, mama mea dădea raportul medical după cum crede ea, dar cu mare convingere. Povestea cu seninătate cum s-a apucat de fumat, exact când s-a lăsat soțul ei și cum se informează de la emisiunile medicale de la televizor sau din articolele de pe facebook. Apoi pune întrebarea întrebărilor: Știți, eu nu mă omor după medicamente, recunosc, dar soțul meu este foarte conștiincios. Toată casa este plină de medicamentele lui, are și cutiuță pe zile… ce mai? Respectă! Dacă el ia medicamentele și eu nu, de ce el nu se simte mai bine decât mine? Lui la ce îi folosește că este așa disciplinat?

După ce a terminat conversația savuroasă cu mama, medicul mi-a prescris și mie o rețetă pentru o răceală mai veche. Când am dat să ieșim din cabinet, a strigat după noi: Iulia, nu îi arăta mamei tale rețeta, că precis îți înjumătățește dozele!!

FOTO: IULIA MICLEA