Un domn deștept de la radio ne-a explicat într-o zi expresia Afară este vopsit gardul și înăuntru-i leopardul. Fiind om citit cu vorbă frumoasă, mi-a plăcut să-l ascult și să mă minunez. Eu credeam, ca mai toată lumea, probabil, că expresia reflectă o situație care te surprinde și nu neapărat plăcut. Adică afară este vopsit gardul frumos, deci situația îți convine, și când ajungi la miezul problemei, care o fi ea, toată treaba se nasolește și îți pică prost… În sfârșit… cam așa ceva. De fapt expresia cu pricina vine din vechime, de pe vremea circurilor ambulante care lipeau afișe cu tigrii pe gardul lor. Un angajat al circului însărcinat cu reclama țipa de mama focului ca să știe lumea că afară este doar vopsit animalul, leopardul adevărat este înăuntru și pe el trebuie să îl vadă. Mie mi-a plăcut explicația la fel ca și aceea legată de lacrimile de crocodil care, de fapt, s-ar referi la niște lacrimi false deoarece crocodilul nu are lacrimi. Mă rog, dacă mă întrebați pe mine, ignoranta, ziceam altceva și de data aceasta.
Dar să nu mai bat câmpii și să ajung la miezul problemei, adică la aspectul teatral al situațiilor în care ne aduce conjunctura. De pildă deunăzi, o amică în curs de a deveni soacră mare, simpatică de felul ei pentru restul lumii, dar intrată bine în rolul de soacră, mama băiatului, soacra mare deci, stătea la un pahar de vorbă și o gură de cafea cu alte fete. Subiectul principal, normal, nora doamnei care ba stătea toată ziua bot în bot cu mămica personală, ba nu îndumică nimic fără să se gândească să le facă parte și la ei, ba nu o suna suficient de des EA, mama LUI, ș.a.m.d. Amica noastră avea pe suflet destule că atunci când ești soacra mare altele sunt drepturile și obligațiile norei. Și cum vorbea ea așa multe și destule, se trezește că îi intră pe ușă mititica. Se abătuse din drum să-i aducă un platou cu plăcinte făcute de soacra mică. Amica noastră a îngăimat atât: Salutări lu’ mămica!
O altă doamnă devenită soacră mică avea o problemă cu faptul că ginerică o căra toată ziua pe fiica-sa la toate neamurile lui. Azi erau la bunica, de o mie de ori la mamițica, apoi la o mătușă și tot așa. Când să treacă și pe la ea, se termina timpul alocat vizitelor pentru fini și afini, așa că o vedea pe fată în poze și pe WhatsApp. Înțelegea cucoana că tânăra pereche trebuie să iasă și în oraș cu alți tineri de vârsta lor, să vadă și câte un film, înțelegea că nu avea încotro. La un sfârșit de săptămână, tânăra pereche i-a promis că vine în vizită și că stau împreună tot week-end-ul ca să mai estompeze distanțarea. Zis și făcut, bucurie mare la galerie, pregătiri ca de Crăciun și Anul Nou la un loc… când țâr telefonul: Mama, venim mâine că trebuie să ajungem la nașa lui Ginerel și ocolim pe la Buzău! Tunete și fulgere! Soacra mică a închis telefonul și a scos flăcări pe nas! Gata! Și-a zis. Gata! Îmi ajunge! A doua zi, după prânz, surpriză! Copiii au ajuns, în sfârșit, și la ei. Fericită. doamna le-a ieșit în întâmpinare și privind dulceag la ginerică a întrebat: Ce face nășica?
Viața este pe cât de complexă și de complicată, pe atât de frumoasă și efervescentă! Salutări lu‘ mămica! sau Ce face nășica? sunt bucăți dintr-un mare puzzle social. Se schimbă generațiile și mentalitățile, se rescriu normele de bună conduită pentru miri și pentru socri.
FOTO: IULIA MICLEA
