Bărbații nu înșală o femeie cu alta, pentru că cealaltă ar fi mai tânără, mai frumoasă sau mai deșteaptă, ci pur și simplu pentru că noua EA este alta. Nu descopăr eu acum apa caldă, să fim bine înțelese! Au descoperit-o mii și mii de femei înaintea mea, iar doamna Ileana Vulpescu, scriitoarea mea preferată dintre toate scriitoarele lumii, a scris-o în Arta Conversației. Bărbații scăpați din brațele mamei caută liniștea și căldura în brațele nevestei, dar după un timp se plictisesc, li se apleacă de la atâta bine și încep să tragă cu coada ochișorului poznaș. Azi le place un ciorăpior, mâine un poponeț și poimâine nevasta vecinului sau fata de la poștă. Noutatea este însă femeia modernă, scăpată din lanțul moralei comuniste, care vrea neapărat să răzbune generații întregi de mame și bunici ținute din scurt și îngenuncheate de sistem. EA  calcă strâmb, lovind în sufletele loiale cu nepăsarea unui Casanova, cățărându-se egoist în cârca unor familii, care, neputând duce atâta greutate, se surpă și se sparg.
Monogamia nu este ușor de îndurat, același chip, aceeași vorbă, zi de zi, an de an. Aceeași femeie cu același bărbat, același pat, aceeași cană cu apă. Respectul, tandrețea, iubirea așezată, încrederea fără garanții, toate fac povestea frumoasă. Tentații există. Mereu. Și pentru EA, și pentru EL. O privire albastră, un zâmbet din trecut, o iubită din liceu, un coleg nou la serviciu sau o chelneriță cu draci într-o vacanță de familie. Tentațiile sunt mereu acolo și poate nici nu știu cât de tentante sunt. Poate că nici nu se știu tentații, oameni normali cu vieți mai mult sau mai puțin așezate.
Poligamia există și la noi, mai mult sau mai puțin pe față. A cincea roată la o căruță plină cu fotografii de la nuntă și de la botez, atârnată câș în zona de umbră, ca să nu se vadă, ca să nu se știe, rabdă iubirea pe furate și oprobriul social. Am văzut femei care ascundeau în spatele verighetei și inelul primit de la amantul fidel sub explicația perplexă: Ce să fac? Îi iubesc pe amândoi! Nu am auzit de la niciuna: Îi încurc pe amândoi sau Îi înșel pe amândoi. Am văzut bărbați care se ascundeau fix după același argument și care nu s-au sfiit să devină tați și cu nevasta și cu amanta deodată.
Am auzit că atunci când vin familiile arabe în vacanță prin Europa, ocupă 4 sau 5 camere. Într-una stă el și în celelalte stau soțiile și copiii lor, fiecare cu ai ei. Când se deplasează undeva, se adună un ciopor de copii și de neveste la mașina familiei, care este probabil un fel de autocar. Cum s-o descurca EL cu atâtea feluri de iubire și gelozie în același pachet matrimonial? Cum s-o descurca EA, la concurență cu celelalte când pune de-o ciorbiță sau de o întâlnire ochi în ochi? Poligamia în lumea arabă rezolvă amantlâcul, fiecare nouă tentație este înmatriculată pe numele titularului de sentiment și cu asta basta. Orânduiala este patriarhală, doar EL în formula cu mai multe de EA, nu și invers.
Monogamia sau poligamia, în funcție de cultura popoarelor, nu sunt ușor de îndurat. În prima formulă, dinamica iubirii pe termen lung trebuie să știe să evite plictiseala și sastisirea, în cea de-a doua, este greu de ținut echilibrul când intră în formula casnică mai multe caractere.
Eu, una, pledez pentru iubirea onestă, fără trădăre, fără minciună. Consider divorțul o formă de curățenie morală pentru că, deși este dureros până la plăsele pentru cel părăsit, doare mai puțin decât umilința de a fi înșelat zi de zi, sub ochii compătimitori, dar satisfăcuți de can-can ai unei societăți dornice de cleveteală.
FOTO: www.pexels.com
