Pe-un picior de plai, pe o gură de rai… adică la noi, de la Dunăre la Nistru, de la Tisa până la Prut, țara noastră România, nu Românica, se întinde frumos în splendori etnografice și de relief. Mi-a plăcut foarte mult o postare pe facebook care spunea: Am știut că am intrat în țară, pentru că totul era verde! Sunt multe locuri frumoase pe pământul acesta și poate că există locuri mult mai exotice și mai ademenitoare, dar țara noastră are norocul de a fi dăruită de Dumnezeu cu o climă echilibrată și cu un relief divers şi interesant.
Nu știu, n-am fost acolo, dar sunt oameni care spun că atunci când Papa Ioan Paul a venit la București, a sărutat pământul nostru și a murmurat: Grădina Maicii Domnului. Bunica mea îmi spunea mereu că suntem binecuvântați că trăim aici pentru că Maica Domnului are grijă de grădina ei. În orice legendă este un bob de adevăr că niciodată nu iese fum fără foc.
O gură de rai este și satul nostru. Pus între dealuri împădurite, el se întinde pe lungimea unui fir de apă. Este încă unul dintre locurile minunate cu care se mândrește plaiul românesc, dar ce să vezi… exact cei care se bucură azi de așa frumusețe nu pricep ce dar au primit la naștere. Copacii de pe dealuri sunt buni doar pentru a fi jefuiți, iar firul de apă și-a pierdut poezia pentru că are rol de colector universal de deșeuri de la dejecții până la diverse sticle sau chiar cauciucul de la mașină. De ce? Nici nu știu să spun dacă este ignoranță, răutate sau pur și simplu acționează primitiv și egoist atunci când mută gunoiul din curtea lor în curtea nimănui, adică în firul de apă. Ce contează unde se scurge totul? Bocanci, prăștină, sticlele de bere, izmene și orice altceva s-a stricat și trebuie aruncat, își găsește locul în Sărata noastră. De ce? Ce vină are firișorul de apă? Ce vină au sătenii care respectă apa? Ce vină au oamenii Deltei la care ajung toate mizeriile acestea? Pentru ce otrăvim ecosistemul cu atâta inconștiență și nesimțire?
Mă supăr mereu când diverși deștepți proclamă superior: Avem o țară frumoasă! Păcat că este locuită! În continuare refuz să accept această sentință. Avem o țară frumoasă și o problemă gravă la nivelul conștiinței. Școala și biserica nu își fac treaba. Lumina trebuie să pătrundă în mințile și sufletelor tuturor și acest lucru vine prin instruire, prin educație. Înțeleg și accept că, din păcate, comunismul a însemnat abrutizare. Nu înțeleg și nu accept că, după 26 de ani de la marea răscruce în timp, ne încăpățânăm să ne ascundem în cochilia noastră și să avem ca unică direcție îngustimea unei minți închise. Școala trebuie să educe, biserica trebuie să continue această educație.
Natura ne îndură și ne iartă schilodirile pe care i le facem permanent. Îi otrăvim aerul și apa, îi defrișăm pădurile și sărăcim subsolul. Când și când se revoltă și ne ceartă cu viituri sau furtuni cu gheață și atunci, în loc să ne uităm în oglindă și să îi cerem iertare pentru tot răul pe care i-l facem zi de zi, ne întrebăm retoric DE CE?
România este o țară frumoasă cu oameni deștepți care trebuie doar un pic ajutați să-și găsească reperele și să își aducă aminte de matca străbună. Fac apel către școală și biserică. Faceți ce trebuie făcut! Faceți cu suflet și credință în Dumnezeu și atunci rezultatele vor fi uimitoare. Da! Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici și vrea credincioși cu adevărat smeriți care îşi iubesc aproapele și tratează cu respect locul care îi hrănește și îi sporește.
Apa înseamnă viață! Omule, de ce muști mâna care te hrănește? De ce îți arunci mizeria în ea?
Foto: IULIA MICLEA
pari o fata desteapta, cum poti sa faci apel la scoala si biserica?
vezi cati profi au luat ex. de titularizare si cati au luat ex de suplinitori…..
am muncit 4 ani prin manastiri: asa bolnavi de ei insisi si croiti pe bani n-am gasit in lumea noastra a mirenilor. e adevarat ca sint si oameni daruiti pt viata asta dar…..in viata asta n-o sa ma imbrac in negru
Sper din tot sufletul sa se intample ceva la nivel de constiinte. Din pacate merele stricate sunt foarte multe si cosul cu fructe putrezeste. Asta ca sa ma exprim plastic. Ma deranjeaza nepasarea si nesimtirea.