fbpx
„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Supliciul din cabina de probă

de

Mănânci, calule, ovăz? Da, mănânc! zise calul. Da, vreau la mall! zic și eu.  

Am crezut mereu că sunt genul care moare după shopping, adică cheltuială pe la magazinele cu hăinuțe și săndăluțe. Cardul de credit să fie în formă și cu ratele la zi, că eu mă descurc. Dar ce să vezi? Zilele astea părerea mi-a fost total dată peste cap! Cred că mi s-a schimbat metabolismul, că nu mai ard așa de tare când văd o vitrină drăguță și asta nu știu dacă este de la vârstă sau de la materialele astea noi și plăsticoase cu care vor să ne îmbrace toți.

Eu, de felul meu, sunt împăcată cu vârsta și cu kilogramele mele. Când simt că o iau pe arătură, mai scot o prăjitură, mai sacrific o bere, renunț la pâine și mănânc până în ora șapte când mă echilibrez și cad la pace cu cântarul din baie. Așadar mă simt bine cu mine, în pielea mea. Sau mai exact mă simțeam bine cu mine și cu ambalajul meu, până când am dat piept cu cabinele de probă! Nu știu ce oglinzi folosesc arhitecții magazinelor de modă, dar oare își dau seama că este ceva în neregulă cu ele? Ei știu că lățesc omul într-un hal fără de hal! Se gândesc oare că după ce te sperii de tine în câte o oglindă de-a lor ți se strică feng shui-ul toată ziua, sau poate și mai rău?

Te duci tu, om normal, după o rochiță și ai în cap câte în lună și în stele pe probleme de job și de familie, și acolo, în cabina de probă, uiți de toți și de toate, și descoperi că umbli cu ceva colaci la tine și nu sunt din ăia de pomană ci de pomenire a taliei care a fost să fie și acum nu se mai vede nicăieri. Stai ca prostită la probă și te miri de ce oare magazinele fac numai măsuri mici? Chiar așa în grânarul Europei să faci doar S și XS? Pentru cine? Numai pentru adolescentele de 14-16 ani? Și atunci noi, mamele adolescentelor, ce naibii mai îmbrăcăm? A nu se înțelege că m-am dus la un magazin pentru copii și adolescenți și m-am forțat să intru în vreo rochiță din colecția de vară a fetelor de liceu. Nu! Eu m-am dus să caut o rochiță de seară pentru o ocazie specială care va avea loc în familia noastră. Și cu ce m-am ales? Că dacă nu aș fi tare de psihic, după cum m-am văzut eu la probă, aș putea să risc o depresie pe termen lung.

Ori de câte ori mi se năzărea că am găsit modelul perfect È™i sunt gata de achiziÈ›ie, mă postam repede pe whatsapp în variantele față, verso È™i profil È™i mă trimiteam în toată splendoarea  pe telefonul deÈ™tept al simpaticului meu soÈ›, cu care în viaÈ›a vieÈ›ilor mele nu m-am potrivit la gusturile vestimentare, dar care nu È™tiu de ce insista să-È™i dea cu părerea. Și uite aÈ™a m-am trezit cu comentarii care mai de care mai încurajatoare de genul: Nu eÈ™ti prinÈ›esa Sophia È™i oricum e prea roÈ™ie sau Dă-o repede jos că mă sperii! Seamănă cu costumul meu de broască de la grădiniță! Și tot aÈ™a…Ba că este prea adânc decolteul, ba că e prea strâmtă pe corp, ba că nu este de doamnă, ba că este prea aÈ™a, ba nu È™tiu cum. Numai încurajări È™i bâte în carul cu oale! Păi de unde să È™tie el cât mă chinui eu pe acolo? Că în unele rochii intram doar cu un picior È™i în altele nici atât. Și când în sfârÈ™it credeam că am găsit ceva, mă doborau fatal ori preÈ›ul exagerat ori eticheta pe care scria polyester.

Mie îmi plăcea la cumpărături, dar după povestea asta cu rochia de seară, cred că mă retrag o vreme în mediul online. Măcar acolo nu există o nemiloasă cabină de probă și poți returna produsul dacă nu-ți pică pe talie și pe psihic. Sigur că există riscul să fac ping pong cu coletele primite și returnate, dar încerc, măcar o vreme, până mă repar și prind iar curaj să întru într-o cabină de probă. Și poate magazinele de modă ajung la concluzia că nu suntem umerașe și este normal să aibă și rochii măsura M, XL sau XXL.

FOTO: IULIA MICLEA

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
frumusete

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title