Întotdeauna am urât minciuna. Mereu am zis că este de preferat un adevăr sec decât un neadevăr, fie el și cel mai mic și mai nevinovat dintre toate. Nu-mi place și pace. Păcăleala, șmecheria, ipocrizia și lingușeala nu sunt cărămizi solide pentru construcții durabile și nici tovarăși de drum lung.
Minciuna este complexă și are multe fațete. Sunt inocenții care apelează la câte o povestioară nevinovată sau mitomanii pentru care minciuna este a doua natură. Sunt trădătorii care înjunghie pe la spate și otrăvesc cu vorbe închipuite, sunt lașii care baga capul sub nisipul bolovănos al neadevărului. Minciuna în toată paleta ei de manifestare este când simplă, când sofisticată, când naivă, când letală. Și cel mai grav este faptul ca ESTE și că se diversifică și se perfecționează mereu. Așadar, cele 7 fețe ale minciunii, așa cum cred că le-am văzut pe diverse chipuri, în numeroase oglinzi.
1.
Minciuna nevinovată sau minciunica din copilărie, poate singura acceptată până la un punct. “Nu, nu am mâncat chiar toată ciocolățica. Uite, a mai rămas un cubușor în ambalaj! Să știi că și extratereștrii au mâncat din ea, eu am luat așa… puțin… foarte puțin. Și oricum un colț îl mâncase deja bunica… așa, cu tot cu ambalaj… și acum mă doare burtica, dar nu știu de ce.”
2.
Minciuna gratuită sau minciuna mitomanului. Ea curge natural în basme și povești nemuritoare care au rostul de a-l face să pară important pe autorul lor. Nu contează decât imaginea vorbitorului, faptele pot fi oricât de aberante, omul trebuie să fie ombelico del mondo și să plutească deasupra tuturor. Acest fel de minciună ține de patologie și nu știu dacă s-a găsit tratamentul corect pentru ea.
3.
Minciuna ipocrită sau minciuna găunoasă adică forma de manifestare normală a omului ascuns, parșiv, care se vaită și se căinează, dar care știe exact unde vrea să ajungă și ce vrea să obțină. Minciuna omului care vrea să fie mereu miluit, dar care nu dă un capăt de ață.
4.
Minciuna interesată sau minciuna lingușitorului. Minciuna celui care își urmărește foarte atent scopurile, furișându-se în umbra zidurilor închipuite ale vorbelor strecurate în urechea cui trebuie. Minciuna omului de bine căruia nu-i scapă nicio scamă viitoare de pe haina potențialului binefăcător. Regele a murit. Trăiască regele!
5.
Minciuna în iubire sau minciuna otrăvită este probabil cea mai dureroasă dintre toate pentru că ofilește tot ce atinge. Ea stinge luminițele din ochi și închide poarta sufletelor cu adevărat curate în iubire.
6.
Minciuna selfie sau minciuna socială. Este minciuna din revistele glossy sau cea de pe rețelele de socializare. Fotografii inofensive retușate în photoshop sau fotografii de familie retușate de o viață tristă destinată doar gurii lumii și atât, care ne arată mai înalte, mai slabe, mai mame sau mai tați decât suntem de fapt. Nu contează decât suprafața, imaginea dintr-o oglindă care de fapt este țăndări.
7.
Minciuna politică sau minciuna media. O găsim peste tot pe canalele de profil. Noi, oamenii de rând, suntem doar masă de manevră, care trebuie să înghită pe nemestecate toate aberațiile din presa de orice fel. Interese meschine, elegant îmbrăcate în povești de cumpărat voturi, interese pecuniare aranjate în promisiuni de viață bună și veșnică.
Minciuna este o hidră cu multe capete. Uneori o prinzi ușor, alteori e deasă și încâlcită, vopsită frumos la limita adevărului. Dureros este faptul că ea nu face decât să crească goluri de tristețe și de dor atât în sufletele celor care mint, cât și în sufletele celor mințiți.
FOTO: IULIA MICLEA
