Da, ştiu, sunt gazda perfectă! Îmi plac musafirii și tot stresul care ține de organizare locului atunci când vine careva. Pune masa, ridică masa! Pune patul, strânge patul! Ia farfuria, spală farfuria ș.a.m.d. Mă străduiesc să le fac toate plăcerile, dar uneori mă mai lasă amabilitatea.
De pildă de Paștele acesta aveam nevoie urgent să intru pe internet deoarece trântisem o gogomănie în urarea postată pe facebook și trebuia urgent remediată. Casa plină de neamuri și de prieteni, toți călare pe telefon, toți înrobiți de facebook. Semnalul de internet slab de felul său, acum era aproape inexistent. Ce să fac? Am început să strig ca scoasă din minți: Dă-te jos de pe wi-fi!! Da-te jos de pe wi-fi-ul meu! Da, ştiu că nu a fost un răcnet elegant, dar era wi-fi-ul meu și ardea cămașa pe mine să mă rezolv.
Altădată, de un Crăciun, la masa festivă, toată lumea elegantă și încoțopenită pe scaune. La un moment dat sora mea merge la baie și trage mai vârtos șnurul de la WC și, normal, blochează vana în poziția deschis de părea că toate apele române se scurg în bazinul obiectului sanitar în discuție. Bărbatul meu, care savura liniștit piftia, și-a încordat auzul, a ridicat amenințător furculița și a spus: Mi-ai stricat WC-ul! Toată lumea s-a albit la față, mai ales împricinata care s-a oferit să ne cumpere unul nou cu bazin modern.
Țin minte că, tot la un Crăciun, am adunat multă lume la noi. Veri, frați, cumnați tot tacâmul. La un moment dat, soțul meu nu a fost de acord cu faptul că vară-sa se gudura la telefon pe lângă un indezirabil din neamul lor. Ea s-a supărat, a pus onor fundul în sus și s-a retras în dormitor. Imediat, sora mea s-a ridicat de la masa mea festivă, a spus că este inadmisibil gestul gazdei, a pus fundul în sus și a plecat la ea în dormitor. Iubitul verișoarei, din solidaritate cu ele, s-a ridicat și el de la masă, s-a scuzat și s-a dus să-și împace protejata. Soțul meu s-a uitat peste masă la toți cei care încă mai rezistau pe scaun și i-a întrebat: Mai pleacă vreunul? Nu? Bine! Atunci să mâncam! În timpul ăsta eu plângeam în bucătărie luptându-mă ba cu farfuriile care trebuiau duse și aduse, ba cu o plăcintă de brânză la cuptor care se încăpățâna să crească. Eu nu mă puteam retrage în dormitor, eram gazda…
Îmi plac foarte tare și musafirii supliment, adică îl chemi pe X și el nu vine cu mâna goală. Îl aduce și pe Y care nu era prevăzut nici în planul de cazare, nici în ăla de mâncare. Și ca să fie circul complet, Y e și mofturos și mai cere și pijamale cu împrumut sau prosoape noi pentru îmbăiere. Dacă îți iei inima în dinți și îi spui lui X că ai prefera să nu îți mai aducă străini în casă că nu îți face plăcere, nu e nici normal și nici igienic, acesta pune buza mare de indignare și îți bate obrazul a egoism. Nu contează spre exemplu că X nu te-a invitat niciodată la el acasă, la tine acasă e posibil orice.
Am fost în vizită la Z acasă. Nici nu am ajuns bine că ne-a și indicat locul de unde să ne cumpăram mâncare și s-a scuzat elegant ca, vegetariană fiind, nu a știut ce ne-ar plăcea. Pune-te masă, scoală-te masă la doamna în bucătărie cu dânsa invitat de onoare că doar ne cazase trei zile. Când a venit doamna la noi auzeam permanent: Vreau apă! Vreau ceai! Îmi e foame! Foarte bine. Simte-te ca acasă! Uite, ia de acolo și de acolo! Nu. Dă-mi tu! Eu sunt musafir.
Știu, sunt o gazdă perfectă, dar cred că nu toți invitații mei știu asta, de aceea am ajuns la concluzia că mai răruț e mai drăguț și numai dacă e musai. Stau liniștită la casa mea, cu wi-fi-ul meu și tot restul. Chem doar pe aceia care mă cunosc și la ei acasă, nu numai la noi, pe facebook sau la telefon.
Foto: IULIA MICLEA
