fbpx
„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

Online-ul și offline-ul vacanțelor noastre

de

Pentru mine, fie că este vorba de o noapte sau de mai multe, confortul oferit de camera de hotel este foarte important. Vreau să găsesc curățenie, perne moi, căldură și un pic de poezie. Este adevărat că la începutul iubirii noastre, i-am spus soțului meu că merg cu el oriunde, chiar și cu cortul, dar aceasta era doar o afirmație aburitoare. Eram zăpăcită de dragoste și atât. Lui i-a plăcut mult chestia cu cortul, dar între timp, s-a prins c-a fost doar pentru impresia artistică și face rezervări la hotel. Noi mergem foarte mult pe rezervările online. Noi? El! El se ocupă, el alege și lui îi stric ziua, dacă nu îmi place unde am nimerit. Ca să fie clar, nu caut lux, nu vreau figuri, dar îmi place să fie o atmosferă caldă, primitoare, culori frumoase și mai ales o cameră curată, peste tot.

În urmă cu cinci-șase ani, am vrut neapărat să vizităm grădina cu flori de la Keukenhof din Olanda. Acum că povestesc, chiar îmi este dor să mă reîntorc acolo. Flori frumoase, colorate, parfumate. Când m-am întors de la Keukenhof, am adunat toate ciublerele din curte, o roabă spartă, două oale de ciorbă abandonate și alte acareturi, le-am vopsit în culori vii și le-am transformat în ghivece cu flori. Dar nu despre flori vorbim noi aici, ci despre cazare, pentru că acolo surpriza a fost totală. Am nimerit într-un hotel foarte modern, muuuult mai modern decât am fi avut noi nevoie. Onorată instanță, vă rog să aveți în vedere că aveam și copilul după noi atunci când am aterizat în holul hotelului și am recunoscut imediat canapeaua din pozele online. Problema este că, în afară de canapea, nu mai semăna nimic cu nimic! Iar pe pereți erau niște fotografii mari, și mai moderne, cu niște scene cam sado-maso și alte poziții din literatura pentru adulții emancipați. Simpaticul, onor bărbatul meu, mi-a făcut semn că totul este în regulă, așa sunt olandezii mai libertini, hotelul este modern, dar va fi bine. Am plătit, deoarece nu ne-au dat camera până nu am plătit-o în avans, exact ca la … film și apoi, după ce am intrat în posesia cartelei care deschide uși, am dat să ducem bagajele în cameră. Surprizăăăă! Camera nu era clasică, era … modernă! Nu avea șifonier și nici baie cu adevărat. Mai exact, intrai în cameră unde, la intrare, lăsai hainele pe un cuier, apoi în ordinea poziționării, veneau un duș, o toaletă (mascată de un paravan) și un pat uriaș proptit fix în fereastra uriașă. Hotelul avea patru etaje, adică zeci de ferestre uriașe. Și da, nu era bordel, era hotel! Dar unul special. Știți ce a urmat, nu? Simpaticul a scăpat basma curată că mi-a arătat din nou canapeaua din hol, care era singura din tot hotelul cu aspect casnic și care trona impozantă din toate unghiurile pe reclama online. Personalul de la recepția hotelului însă, a mâncat jar și, după ce le-am zis de toate în engleza mea de baltă care se îmbunătățește la scandal, am recuperat banii și am plecat spre locuri mai casnice.

Zilele trecute am avut de făcut un drum în Italia. Ceva pe fugă, nimic important. Simpaticul mi-a spus că nu face rezervare la niciun hotel ca să ne oprim pe unde ne place. Foarte bine!, am zis eu, mai ales că nu era prima dată când făceam acest lucru. Multe dintre vacanțele noastre sunt așa. Ne urcăm în mașină și mergem în diferite locuri frumoase, ne cazăm din mers, zăbovim cât ne convine. Zis și făcut, frumos și plăcut. În apropiere de Milano, ne-am oprit și am căutat un loc de cazare. Am încercat la primul hotel care ne-a ieșit în cale și care arăta foarte frumos, dar când am văzut camera, am plecat mâncând pământul. Și nu camera era de vină, ci mirosul. Stătut. Apoi am căutat pe waze un hotel recomandat de prietenii noștri. Nimic. Fully booked! Am plecat cu regret, foarte obosiți și dornici să ne oprim, să mâncăm și să dormim. Am rezervat online la un hotel bunicel judecând după steluțele de pe firma luminoasă de la intrare. Când am văzut camera, m-am cam strâmbat la ea, dar simpaticul mi-a făcut semn că rămânem, pentru că este târziu și este obosit. A întrebat însă recepționera dacă nu are și altceva, mai deschis la culoare, mai vesel și cu ceva covoare pe pardoseală. Italianca, o longilină cu buze foarte roșii, a făcut ochii cât cepele și a scuturat siderată din cap – No! Carpets? No! No!  Ziceai că a opărit-o cu ceai când a întrebat-o de covoare. Când am coborât la recepție ca să facem formele pentru cazare, pe ușa hotelului au intrat ținându-se de mână două doamne foarte solide, care de fapt erau niște domni cu fustă și pantofi cu toc. Simpaticul s-a uitat la recepționeră și apoi la mine. Longilina nu părea să se mire de nimic. Își vedea liniștită de treaba ei. Simpaticul, lovit în plexul solar de la întrebarea despre covoare, nu avea o problemă cu travestiții, ci cu recepționera. Era siderat și a ținut să se exprime –se miră că întreb de covoare, dar nu se miră când vede bărbați îmbrăcați în femeie. Băieții, treaba lor, viața lor, trăiesc cum le place. Dar fata asta? Chiar n-a auzit de covoare?

Călătorului îi stă bine cu drumul, dar și cu o cazare fără surprize! Vă mai povestesc doar cum ne-au cazat la Londra într-o cameră ocupată deja. Culmea! Când am dat să intrăm în cameră am văzut un geamantan identic cu al nostru. Am crezut că am călătorit în timp și suntem noi în viitor. Un geamantan în mână și unul pe covor. Noi în ușă, cineva sforăind în pat. Am înțepenit de derută. Nici n-am îndrăznit să aprindem lumina și bine am făcut. Am închis binișor ușa ca să nu deranjam bucla timpului și am tăiat-o la recepție ca să refacem setările inițiale. Buna ziua! Am ajuns. Avem o rezervare aici și am dori să fim singuri în cameră!

FOTO CREDIT- www.pixabay.com

 

Categorii:
JURNAL HAI HUI

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title