La noi, femeile, cea mai mare greșeală, cea care ne poate compromite multe dintre cele mai frumoase visuri, este panica produsă de trecerea anilor. Știu din experiență că nu este ușor să înfrunți anii din buletin, dar, în aceeași măsură, știu că viața are etape frumoase și că trebuie toate trăite cu sinceritate și bucurie.
Eram zilele trecute la o curățătorie ca să las ceva haine pe care eu, la mașina mea de spălat, le-aș fi stricat. Acolo, o mămică împreună cu fiul ei de cinci-șase anișori se luptau unul cu altul, figurativ vorbind. Copilul făcea ce îl tăia capul, mămica țipa la el învinsă, îl făcea obraznic și îl ameninţa cu expedierea la mă-sa mare. Eu, ca să mă bag în seamă și să fiu o tanti drăguțică, care rezolvă situația, m-am postat în fața puișorului și l-am întrebat cum îl cheamă pe tonul de uite ce bună sunt eu, nu urlu la tine, deși ai merita. Goe, cred că așa putea să-l cheme fără probleme, s-a oprit din ce făcea și s-a uitat suspicios la mine. Încurajată de reacție, am insistat cu întrebarea mea aparent magică, în realitate tâmpită: cum zici că te cheamă? Am întrebat o dată, de două, de cinci ori. Goe nimic. Se uita înțepenit la mine. Atunci a intervenit mămica, și ea cu tonul de vezi, nu te mai cert, fă frumos la doamna să vadă că te cresc bine!, și i-a spus: Cum te cheamă? Hai, spune cum te cheamă! Puișorul a deschis gura și a grăit către mă-sa: nu-i spun, că-i urâtă! Și-a arătat cu degețelul către mine, ca să fie clar la ce urâtă se referă. Am râs de complezență și mi-am zis în sinea mea: las-o să te ducă la mă-ta mare, că meriți! Acu, nu-i frumos, ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. Trecând peste complezența hlizelii, când m-am urcat în mașină, m-am analizat un pic în retrovizoare ca să mă văd mai bine. Poate băiețelul avea dreptate și eu trăiam liniștită, împăcată cu mine și cu mutra mea. Am hotărât că are ceva dreptate. Am dat vina pe ambrozie, niciodată pe vârstă! Și am decis să mă rujez în fiecare zi, că să mai înviorez un pic „peisajul”.
Când anii trec, cea mai mare greșeală este aceea de a fugi absurd după o ideală tinerețe. Puțini sunt cei care știu că poți să fii tânăr la orice vârstă. Mihai Șora nu este tânăr? Ba da. Și a trecut de suta de ani. Cunosc femei superbe la 50-60 de ani, femei strălucitoare, care atrag toate privirile. Fără botox, fără gene puse, fără ajustări din silicon. Naturalețea, seninătatea sufletească, acumularea spirituală se văd, se simt. Cred că, înaintea oricăror intervenții care presupun bisturiu și tot felul de injectabile, preocuparea noastră odată cu vârsta, trebuie să fie sănătatea. O minte sănătoasă într-un corp sănătos, asta înseamnă tinerețe!
Jos din cui acum, oglindă! Să-mi arăți, te rog, fiecare rază de soare care îmi mângăie firele albe, fiecare pistrui cu povestea lui, fiecare pui de rid, dar mai ales să-mi arăți vârsta, așa cum o simți când râd și când sunt veselă și fericită.
FOTO CREDIT – www.pixabay.com
