Stau în vârful patului răcită tun. Nasul s-a umflat și s-a înroșit, juri că vreau să-l concurez pe Rudolf, cel mai grozav ren pe care îl are acum Moș Crăciun și pe care nu îmi aduc aminte să-l fi avut în simbrie și Moș Gerilă. Așadar m-am ales cu un  lampion roșu și usturător acoperit cu alifii de regenerare epidermică și cu ochii umeziți de febră. Când îmi este cald, când mă ia vâjul, când sunt la tropice, când la Polul Nord. Stau, bolesc și nu știu cu care variantă să încep- cea pe bază de chimicale cu ibupofren și sirop de tuse sau varianta bazată pe ceaiuri din prună fiartă cu puțin piper. Nu știu care dintre ele ar fi cu adevărat eficientă.
Stau, bolesc și îmi fac planuri ca orice om care sâmbătă a terminat-o cu capitolul 2016, duminică se reface, iar de luni intră curajos într-un an nou. Mai exact epuizat și leșinat după stresul și alergătura dintr-un ciudat 2016 până sâmbătă, trebuie să fie plin de energie ca să înfrunte surprizele lui 2017 începând de luni. Vă dați seama?  Până în 12 noaptea de sâmbătă bea și manâncă de ciudă că îi trec zilele cu prostii și prostioare, iar după miezul nopții bea și manâncă de bucurie că i s-a ivit luminița de la capătul tunelului și speră că de data asta timpul va  trece mai cu folos.
ÃŽntr-un final, mă decid la ibuprofen È™i ceaiuri cu lamâie È™i mă rog să mă repar cât de cât, ca să pot să-mi scot lampionul în lume la petrecerea de anul nou. Ce se mai dezumflă natural, ce mai acopăr cu fond de ten, mai trag È™i bretonul pe ochi…mă descurc eu. Acum la febră mare când creierii sunt super fierÈ›i, acum este momentul să-mi fac marile planuri pentru 2017, că acum È™i doar acum pot fi foarte sinceră cu adevărat. Acum am curajul să văd maimuÈ›ele pe care le port în spate, griji È™i probleme care nu sunt ale mele, dar pe care le preiau de la X sau Y È™i le car cu mine grijulie È™i căutând să le rezolv. Acum am curaj să mă uit în oglindă È™i să văd cearcănele È™i claia de păr cuminÈ›ită cu clame de plastic. Acum am curaj să mă văd È™i să mă compar. Acum mă întorc pe toate feÈ›ele, mă cos È™i mă descos, mai beau din ceai, mai stric un È™erveÈ›el, dar mă organizez.
Am în sertarul de lângă pat, o agendă în care am obiceiul să-mi scriu la fiecare început de an, care sunt planurile pentru anul următor. Asta nu înainte dea tăia satisfăcută fiecare rând cu fapte pe care mi le-am propus și le-am realizat deja. Iau și de data aceasta agenda, că doar acum este momentul ei, și îmi notez-
- Dau inapoi tot ce am împrumutat de la cunoÈ™tinÈ›e È™i prieteni. Tot. Probleme, cusururi, nazuri, bârfe È™i fiÈ›e…Gata! Nu mai È›in nimic!
- Beau 2 litri de apă că poate ajunge ceva și la păr și nu mai ia invariabil aspect de căpiță răscolită de vânt
- Merg cu regularitate la sport, deși în codul meu genetic, activitatea fizică nu e bine aspectată. Fac acest efort și trec și peste jena de a fi mereu veșnic începătoare chiar și după trei ani de străduință.
- Dăruiesc cu generozitate cel puțin 5 kilograme încăpățânate, dacă nu chiar 7! Cine vrea, cine știe că îi trebuie, eu să știți că am disponibilitate.
- Jur că nu mai ies din casă ca o zombie, nemachiată È™i înfășurată în tricouri È™i blugi de serviciu. Gata! Măcar un ruj acolo, că la rimel fac alergie È™i mă umflu È™i mă înroÈ™esc ca la conjunctivită. Cum spuneam- o codiță de rândunică, un rujuleÈ›, un pic de sănătate în obraji…ceva care să meargă cu paloarea mea È™i să mă mai scadă la cronometrul din cartea de identitate.
- Citesc È™i mă odihnesc…aÈ™ vrea eu! Și scriu..
ÃŽmi este somn…Ploapele se lasă grele peste toate speranÈ›ele mele. ÃŽn mine se duc războiae grele, s-au deschs  fronturi peste fronturi. Se dau atacuri peste atacuri…valuri peste valuri. Acum ies invingătare chimicalele contra răcelii È™i a gripei, acum atacă viruÈ™ii strănutători, acum îmi e bine, acum îmi e rău.
- Sănătate pentru mine și ai mei.
- Pace È™i iubire pentru toÈ›i oamenii planetei…Nu! Nu este îmi pregătesc discursul pentru Miss World, pur È™i simplu asta vreau- pace È™i iubire pentru toÈ›i, în toate colÈ›urile lumii.
 Virușii nu se lasă. Adorm istovită de febră. Măcar acum știu ce vreau- să fie pace și sănătate, că dacă ele sunt, restul le descurcăm și noi. Și mai vreau ceva, să ajung diseară  la petrecerea de Anul Nou, să dansez și să strig cu speranță- regele a murit! Trăiască regele!
Șțiți ceva? Ce-mi doresc eu mie, și vouă vă doresc!
La mulți ani 2017!
 FOTO: IULIA MICLEA
