La voi cum a fost? Cum îl cheamă pe Gigeluș-ul sau Costeluș-ul vostru?
Nici nu se usucă bine linioarele pe beÈ›iÈ™orul magic, È™tiÈ›i voi care, alea două prietene cu barza, că È™i începe frământarea. Tatăl are o unică problemă –  O fi fată, o fi băiat?  Mama are mai multe – Doamne, să nu moÈ™tenească nasul străbunicului dinspre mamă ori ochiul asimetric  al bunicii paterne! Nu. N-are cum. Sigur o să ia ochii albaÈ™tri ai mătuÈ™ii Amelia È™i statura dreaptă a vărului de la PeriÈ™. Acum ce o fi o fi, important să fie el sănătos! Sau ea, dar mai cu juma de gură, că pe planeta asta, când îl anunÈ›i pe tatăl copilului de liniuÈ›e, primul lucru pe care îl vede în faÈ›a ochilor este tot o puÈ›ulică. Statistic vorbind, ca să nu fie cu supărare, un bărbat când află că femeia lui este însărcinată, își doreÈ™te o fată doar dacă mai are cinci băieÈ›i acasă. Asta este! Trebuie să ne împăcăm cu ideea.
La noi în familie, simpaticul, care mai avea o fată din prima încercare, a sperat până în ultima clipă să primească un băiat, dar barza obraznică È™i iritată de atâtea cereri de ciucuraÈ™i, i-a livrat o bărcuță. Una mică, minunată, cu gropiÈ›e în obraz. S-a îndrăgostit de ea instantaneu È™i a uitat ce supărat a fost pe toÈ›i cromozomii lui făcători de bebeluÈ™e. Mai mult, când m-a auzit cum vorbesc despre copilă, adică fetiÈ›a mea vrea să pape, fetiÈ›a mea vrea să facă nani, s-a enervat foarte tare È™i mi-a cerut să spun de acum încolo doar fetiÈ›a noastră. Și aÈ™a am zis,  fetiÈ›a noastră a făcut caca sau fetiÈ›ei noastre i-a ieÈ™it un dinte, asta ca să fie clar că nu e doar fata mea, ci a noastră, că de fapt ‘mnealui a pus mai mult umărul la rezultat.
După ce trece amețeala și zăpăceala cu ce-o fi și cum o ieși?, încep frământările legate de nume. Doamne, și câte opțiuni sunt, câte variante! Dacă este fetiță, aș vrea să o cheme ca pe bunica mea din capul satului. Să-i zicem Maria. Nuuuu. Exclus. Așa o chema pe iubita icoană a iubitului meu. Să-i zicem așa? Nu este prea lung. Atunci așa? Nu, este demodat. Dar așa și așa? Niciodată! Și, uite așa și pe dincolo, începe marea frământare. Ar fi bine să aibă și nume de sfânt, dar trebuie ținut cont și de dorința nașului. În plus, mama copilului are și ea lista ei de nume prioritare. Tatăl vrea și el ceva în amintirea bunicului dinspre ce neam vrea el, iar mama soacră nu se împacă cu ideea că bebelușul nu poate avea cinci nume mici.
Aşadar, cum o să îl cheme pe bebeluş? Cât au fost în burtică, pe fata noastră simpaticul a strigat-o doar Costeluș, pe nepoțelul nostru l-a numit Gigeluș, iar fiica surorii mele a botezat-o Margareta. După ce s-au născut și și-au primit nume frumoase, scrise negru pe alb în actele de la evidența populației, bebelușii familiei au devenit broscoiaș, țățoșilă, buburuză, nervoșilă ș.a.m.d. Nu s-a sinchisit nimeni de numele pe care îl vor purta o viață în buletin. Ca să fie foarte clar, toate numele sunt foarte frumoase, dar alegerea numelui celui mai potrivit și mai purtător de noroc este foarte dificilă și, cu siguranță, necesită mult tact și multă răbdare. La noi în cuplu, după ce s-a aflat sexul copilului, a început o negociere foarte serioasă și, uite așa, copila noastră s-a ales cu trei nume mici și cinci aniversări.
În calitatea mea de nașă, la prima încercare, cele trei fetiţe aveau deja numele ales și trecut în acte, chestie care nu m-a deranjat deloc, mai ales că eu am trecut de la statutul de invitat la cea de nașă cu fix o săptămână înainte de creștinare. La al doilea botez, mămica băiețelului a acceptat încântată ideea mea, iar la al treilea, părinții gemenilor ne-au cerut să votăm dintr-o listă de propuneri cu nume frumoase.
La noi Costeluş s-a făcut Ioana, Gigeluș este George și Margareta s-a topit în Emilie.
FOTO- www.pixabay.com
