Jos din cui acum oglindă! Ce fetiță frumușică are mama!
În urmă cu câțiva ani, așteptând să-mi vină rândul la cabina foto a unei instituții serioase, care eliberează acte de identitate, am auzit fără să vreau o discuție de tot hazul: Vă rog mult să-l scoateți frumos în poză! Uite, îi mai fac puțin bretonul! se pițigăia rugător o doamnă al cărei copil urma să fie fotografiat pentru documentul oficial. Doamnă, fac ce pot! Eu trebuie să-l fac frumos? Copilul nu era nici frumos, nici urât, dar mama lui ținea să iasă poster și refuza să plece până nu obținea poza care să-i placă ei, pentru că, vezi Doamne, cu poza asta o să umble ani buni copilul și nu știi ce impact putea să aibă în copii xerox alb-negru sau color. Și dacă mă gândesc bine, femeia chiar avea dreptate, poza din buletin trebuie să iasă bine, că altfel, Doamne ferește, se sperie vreo persoană de decizie când îi pică ochii pe buletin și riști să rămâi nebranșat la gaze sau neînscris la vreun examen de admitere.
Eu, din cauza fotografiei de pe CV, era să-mi ratez norocul. Cu părul vâlvoi È™i  o pereche de cercei  mari È™i rotunzi – adică foarte cool! – nu i-am inspirat seriozitate doamnei de la HR, care, în primă fază, a refuzat să mă ia în calcul pentru job deoarece nu aveam aspect office. Era È™i greu să fiu office, că mă decupasem dintr-o poză făcută la mare, pe plajă, în CostineÈ™ti. Atât am putut eu. Aia era moaca pe care o consideram reprezentativă – bronzată, veselă È™i fericită. Am fost sinceră È™i am inserat fotografia care am considerat că mă reprezintă. Poze triste în care stau băț È™i mă gândesc la lună nu prea aveam nici atunci, nici acum, nici măcar în buletin sau paÈ™aport. Până la urmă, m-a chemat È™i m-a È™i admis, deÈ™i am dat-o în bară È™i la interviu, prezentându-mă frumos îmbrăcată, în verde, dar fără sacou. Este drept că părul era prins disciplinat în coadă È™i accesoriile, minimaliste. Morala acestei întâmplări? Vezi pentru ce slujbă aplici, ca să È™tii cu ce fotografie te afiÈ™ezi.
Incontestabil, facebook-ul a salvat industria fotografică, așa cum de pildă industria auto a salvat radioul. Și de când facebook-ul a dat mâna cu telefonia mobilă, toată lumea se străduiește să posteze fotografii care mai de care mai frumoase, peisaje de vis și figuri perfecte trecute prin filtrul înfrumusețare față oferit generos de smartphone-urile de ultimă generație. Facebook-ul este un album viu, perfect în rolul lui de povestitor de vieți. El nu ne lasă să-l abandonăm prin sertare și ne pune să-l răsfoim mereu, fără teamă că i se rup filele sau i se îngălbenește hârtia. Facebook-ul este jurnalul nostru de bord în care dăm raportul conștiincios despre noi și viața noastră, despre cum ne simțim, pe cine am mai văzut, ce ne mai taie capul și cât am mai slăbit. Pe facebook suntem toți frumoși și fericiți și, ca să nu existe dubii în această privință, postăm fotografii care mai de care mai artistice și mai relevante. Vara trecută pe DN1, erau trase pe dreapta zeci de mașini, exact în dreptul unui lan de grâu plin cu maci. Dacă proprietarul lanului a făcut vreo criză de nervi când s-a dus să treiere, nu am idee, deși, la câte poteci a găsit acolo, nu ar fi de mirare ca bietul om să fi crezut că a fost lovit de filoxeră, dar știu sigur că toată comunitatea virtuală s-a umplut de maci și de chipuri fericite pozate din unghiurile cele mai avantajoase. Desigur, nu trebuie să uit de lanurile de rapiță și floarea soarelui sau de baloții rotunzi din paie de grâu și căpițele cu fân. Ce poze faine ies când zâmbești la selfie și decorul de sezon garantează un număr important de vizualizări!
Fotografia de buletin versus fotografia de facebook, două momente, două povești, două atitudini. În prima stai proțăpit și oficial, că așa vrea procedura la fotografiile din actele statului și în alta, frumoasă și ochioasă, răzi la soare și îi asiguri pe toți că mai fericită ca în poza de pe facebook, nu ai fost niciodată în buletin.
FOTO: IULIA MICLEA
