„RELIGIA MEA ESTE DRAGOSTEA“

VIVE EL VALOR !

de

Uite așa – dar nu chiar dintr-o dată – am avut o mare revelație: nu vreau să mai țin cu F.C. BARCELONA doar pentru ca are culorile STELUȚEI, adică roșu cu albastru! E prea puțin pentru mine! Mi-am dat seama că echipa mea norocoasă este F.C. VALENCIA. E clar? Lilieci sunt ei, liliacă și eu. E ceva între mine și ei. Parcă îmi trimite soarta un semn de vreme bună prin ei.

De la celebra zicere a lui Gigi Becali: Numai cu Valencia să nu picăm! și răspunsul de milioane: Nea Gigi, păi cu Valencia tocmai ce-am picat au trecut aproape 12 ani, timp în care nu m-am gândit niciodată la F.C. VALENCIA ca la o zână bună. Apoi, dintr-o dată, când m-am văzut de curând față în față cu toată echipa plus staff-ul tehnic, m-a străfulgerat mai întâi admirația și apoi inspirația.

Fetelor, erau băieții ăia niște blocheți, niște frumoși, niște pachete de muschiuleți, că-mi pare rău că i-am văzut doar la antrenament, nu și la plajă. Ce sunt ăia blocheți? Habar nu am, dar așa îmi vine să le zic atunci când mă gândesc la ei. O să mă uit în DEX să văd dacă există termenul, dacă nu, să știți că în capul meu blocheții sunt niște băieți frumoși, bine legați, doar fibră clasa întâi, care întâmplător joacă fotbal. Fetelor! Vă spun drept, aveam peisaj de peisaj! Nu că acasă nu aș avea peisaj, că Slavă Domnului am cele mai frumoase picioare de pe un teren de tenis, dar F.C. VALENCIA mea era bună să pozeze pentru calendarele pentru femei sau pentru prosoapele șoferițelor de tir.

În urmă cu 12 ani, pe stadionul Ghencea, meciul Steaua- F.C. Valencia avea să fie întrerupt de zăpada abundentă căzută pe teren. Ningea frumos și des. Pentru mine, seara aceea este importantă în puzzle-ul destinului meu. Atunci am cunoscut omul cel mai important din viața soțului meu, fiica lui. Îmi aduc aminte cu drag de o adolescentă delicată cu ochii negri, foarte mari, mărginiți de gene lungi și dese încărcate de omăt. Peste ani, i-am dăruit o surioară cu ochi mari căprui, dar  cu aceleași gene lungi și dese la care m-am gândit toată sarcina.

Valencia este unul dintre cele mai frumoase și prietenoase orașe ale lumii. Este o bijuterie pe reverul turistic al Europei. Oamenii ei sunt grozavi și foarte primitori. Am fost fericită ori de câte ori am pus piciorul în Valencia. Și am fost și mai fericită când am înțeles care este talismanul meu de noroc și vreme bună – F.C. VALENCIA. Nu știu niciun jucător după nume, nu știu palmaresul, nu știu nimic și nici nu vreau să aflu. Știu însă că de acum încolo, când joacă băieții, o să-mi  împletesc degetele a noroc și victorie. Și trebuie să recunosc, îmi place stadionul lor. E inspirat, pe sufletul meu de cumpărătoare: arată de afară exact ca un mall.

Avem un prieten bun care are o slăbiciune nebună pentru Lazio. De unde până unde, nu știu. La el, mașina este lazială, bradul de crăciun este lazial, copilul dacă se poate tot în alb și bleu l-ar îmbrăca. Nu știu de unde până unde, dar așa simte el. Probabil, ca și la mine, într-o zi oarecare s-a produs marea revelație și și-a zis: Stai mă așa, că am ceva cu aștia de la Lazio!

Vive el valor! Așa spune echipa mea de lilieci spanioli. Vive el valor spun și eu că-mi place să trăiesc frumos!

Nota redacției: Ne-am uitat în DEX și de blocheți nu scria mare lucru :))

Foto: IULIA MICLEA

(Fotografii din cantonamentul baietilor la El Saler, Valencia)

Categorii:
SPORT

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title