Îmi povestea soacra mea că, pe vremea când onor băiețusul dumneaei era mititel și se uita la ea ca la soarele de pe cer, îi spunea cu iubire că ea este cea mai frumoasă mamă din lume. Apoi băiețusul, crescând, și-a dat seama că mama lui este cea mai frumoasă de la ei din cartier. Și, uite așa, cu trecerea timpului, micul Goe avea să declare categoric faptul că are cea mai frumoasă mamă de la ei din bloc. N-a trecut mult timp, a mai văzut și alte mame șia ajuns la concluzia ca are singura cea mai frumoasa mamă de pe scară. Coana mare povestea amuzată istoria declarațiilor de iubire, așa cu tâlc, ca să știu ce mă așteaptă.
A trecut timpul, mi-a venit și mie rândul să fiu cea mai frumoasă mamă din lume, apoi încet, încet, să fiu cool, dar nu atât de cool ca alte mame care îi plăceau copilului meu și care mie nu îmi spuneau nimic. Ca să fiu cinstită, admirația fiicei mele pentru cele două mămici mi-a rămas bine înfiptă în gât, așa că, o bună bucată de timp, am tot înghițit cu noduri ori de câte ori am încercat să aflu ce îi plăcea la celelalte. Degeaba i-am strecurat în conversație că sunt tot eu mămica ei care n-a lăsat-o să se smiorcăie la grădi sau care nu i-a pus meditatori din clasa întâi. Copilul știa una și bună: mămica fetiței X și mămica băiețelului Y sunt de gașcă și sunt cool. Bine, mă mamă, i-am zis într-o zi, din ce în ce mai măcinată de ciudă, de ce sunt ele așa de supermame? Și am aflat și din nou mi-a stat în gât: pentru că sunt frumos îmbrăcate și machiate și au timp să meargă la mall.
Nu este ușor să fii mamă, chiar dacă este cu siguranță cel mai frumos lucru din lume. Când sunt mici, puii de om, sunt lipiți de mama lor. Ea este întreg universul lor. Bine, să reformulez că pe urmă am discuții cu bărbatul meu care, din când în când, mai citește ce scriu aici. Deci, mama și tata, sunt toată lumea celor mici! Cu ei mănâncă, se joacă, dorm, de gâtul lor stau atârnați ca puii de cimpanzeu. Apoi, încep să crească și nu prea poți să-i mai drăgălești în public, doar acasă, unde nu îi văd colegii de școală sau prietenii din spatele blocului. Iar când cresc și mai mari și încep să intre în adolescență, chiar nu mai corespunzi deloc. Mamă, tată nu contează. Puiul de cimpanzeu, ajuns ditai maimuța, se închide în camera lui și stă pe zoom cu toată gașca. Să știți că generația asta nu mai dă muzica tare, își înfundă niște căști minuscule în urechi și acolo se închide totul. Și, uite așa, tu ca părinte ajungi să nu știi ce muzică îi place pentru că prin casă nu zbiară nimic.
M-am gândit, m-am perpelit și m-am stresat să fiu cool, așa că mi-am luat cumpărat niște pantaloni fix ca ai mamei lui Y. Foarte frumoși, nu neapărat stilul meu, dar ce nu face o mamă pentru puiul ei? Chestia este că, atunci când am vrut să ies pe ușă, îmbrăcată și transformată, soțul meu a ridicat din sprâncene și a zis: frumoși pantaloni, dar numai prin casă! Așa că i-am pus frumos în șifonier, în așteptarea unor vremuri în care simpaticului îi mai scade vigilența. Apoi, am zis că blondă aș fi tare de tot, ca mama fetiței X, dar tot onor bărbatul meu s-a opus. Nu vrea nicio blondă în casă și eu știu că vorbește serios pentru că așa am pățit cu el și când m-am tuns scurt, chiar dacă îmi stătea bine. A zis că se simte înșelat pentru că el s-a însurat cu fată cu părul mai lung. În concluzie, eu vreau să fiu cool, dar mi se pun piedici. Bărbatul meu mă place fix cum sunt și nu vrea schimbări majore, în concluzie puiul meu de cimpanzeu trebuie să se mulțumească doar cu faptul că merg la mall și vânăm tot felul de ocazii cu prețuri mișto de tot.
Eu știu că sunt o mamă bună și destul de modernă, dar n-am cum să fiu cool ca alte mame pentru că eu reprezint și factorul de stres al copilului meu, ca atunci când deschid subiecte mai puțin simpatice cum ar fi: ai citit ceva azi? Ce ai făcut la mate? Nu mai mânca atâta ciocolată! ș.a.m.d. Noi, mamele, suntem mișto din afară, pentru copiii altora, pentru că nu îi avem în grijă și nu îi cicălim cu probleme de bună creștere, așa că mă împac cu ideea și încerc să fiu cea mai bună mamă pentru copilul meu.
FOTO CREDIT: www.pixabay.com
De acord cu ce scrie în articol! Dar cred că dincolo de aparenta superficialitate, copiii noștri ne iubesc profund, așa cum îi iubim și noi.