Eu îmi iubesc țara în fiecare zi. Cu bunele și relele ei. Știu că are culori minunate și multe pete de gri. O iubesc și sufăr pentru ea. O iubesc necondiționat și nu accept să privesc decât înainte. Vreau mereu schimbare, creștere, dezvoltare! Vreau respect! Vreau să rămân aici, în țara mea!
Un popor sănătos și educat înseamnă o țară puternică. Din păcate, prea puțini dintre miniștrii care au ajuns la putere în anii renașterii noastre au înțeles acest lucru. Prea puțini dintre ei au înțeles că sunt în slujba țării și a binelui poporului român. Probabil patriotismul devine desuet atunci când ești în capul mesei și ai puterea de a împărți bucatele.
Parlamentul unei țări este simbolul celei mai curate forme de democrație. Parlamentul României este astăzi rezultatul indiferenței cu care a fost tratat dreptul la vot acum doi ani. Nu avem dreptul de a critica, de a fi nemulțumiți, de a scuipa țara în care ne-am născut, dacă nu mergem la vot atunci când suntem chemați. Nu putem trăi așa cum ne dorim, dacă nouă nu ne pasă. Sufăr când văd spectacolul grotesc pe care îl oferă parlamentarii astăzi. Nu vreau ca acest circ să întineze semnificația adânc democratică pe care o are această instituție.
Eu îmi iubesc țara în fiecare zi și încerc, în pătrățica mea, să nu o fac de rușine. Muncesc, creez, visez. Ajut mâna care cere ajutor și încerc să ofer mereu undița care prinde peștele, nu numai peștele și atât. Am tricolorul în poartă în fiecare zi și știu să trăiesc în pace cu toată lumea. Nu-mi pasă de culoarea politică sau de amestecul de rase. Îmi pasă doar de dorința de evoluție a fiecăruia în parte.
Eu îmi iubesc țara în fiecare zi, chiar dacă uneori cad învinsă și jur că plec. Unde să plec? Unde aș ști să trăiesc mai bine? Mă supără birocrația excesivă, mă supără ignoranța și prostia crasă. Mă omoară nepăsarea și răutatea. De ce nu se înțelege că respectul pentru noi înșine, în toate momentele vieții noastre, se reflectă în respectul pentru întreaga societate? De ce nu se înțelege că acest respect începe sau chiar se rezumă la faptele mărunte de zi cu zi? Sunt civilizat în trafic, nu arunc gunoiul decât în spațiile amenajate, mă adresez cu vorbe bune chiar și atunci când mă deranjează ceva, îi respect pe dascălii copilului meu și pe toți ceilalți cu care interacționez și tot așa. Respectul este cheia! Respectul pentru noi înșine și pentru toți ceilalți.
La mulți ani, România! Eu te iubesc în fiecare zi. Nu plec. Nu te las. Lupt pentru tine așa cum pot eu și sper pentru tine într-un viitor frumos, democratic, cu oameni educați și sănătoși, care nu își uită datoria lor de a vota mereu pentru binele tău.
Foto- Iulia Miclea si www.wallpaper.com
