Anii trec unul după altul, dar tu nu treci în sufletele noastre. Ești mereu acolo, frumoasă și senină, ascunsă în cel mai profund regret al unei despărțiri vremelnice și fără sens.
Sunt viituri în viața noastră, viituri care vin și inundă, strică, murdăresc, îneacă sufletele noastre, dar apoi când apele rele ale vieții se retrag și iese soarele pe cer, găsim puterea de a merge mai departe și de a înflori din nou. Sunt ape mari și negre care ne aruncă la pământ, ape învolburate care ne trag în adâncuri și la fiecare încercare salvarea vine din noi. Tu nu ai vrut sau nu ai mai putut și te-ai lăsat luată de val, atrasă în adâncuri, departe de viață și soare.
Mădălina, frumoasă, elegantă, luminoasă. Mădălina cu voce de aur. Mădălina, îndrăgostită și fericită. Mădălina cu părul de foc. Mădălina, mamă. Mădălina… Un mănunchi de emoții și ipostaze pe care noi îl adunăm mereu în sufletele noastre atunci când ni se face dor. Și să știi că ni se face mereu dor de tine, un dor năprasnic ca o sete mare pe care nu ai cum s-o stingi. Și atunci ne alinăm cu frânturi din tine și te căutăm prin colecții personale și pe you tube și ne mulțumim să te mai ascultăm și să te mai vedem o dată.
Nu știu ce te-a făcut să vrei să pleci. Nu caut să înțeleg pentru că refuz să accept plecarea ta. Nu te judec pentru că numai Dumnezeu are drept de judecată. Nu te uit pentru că ai însemnat foarte mult în viața mea de femeie foarte tânără. În copilărie, eu și sora mea, ne certam pe Corina și Angela. Care, cine să fie? Corina veselă sau Angela în rochii de vis? Le disputam aprig, fiecare dintre noi ar fi vrut să fie amândouă deodată, dar nu se putea. Într-un final, când cădeam la pace, luam capătul de lemn al coardei de sărit și cântam cu foc, fericite și împăcate după ceartă. Mai mereu eram Corina și piesa mea de bază, Strada Speranței. Apoi am crescut, am descoperit-o pe Mihaela Runceanu și am fredonat și fredonez și acum De-ar fi să vii… și pentru ea, și pentru tine. Eram studente când ai apărut tu în viața noastră și ne-ai cucerit pe de-a-ntregul. Știam tot ce faci, tot ce lăsai să se afle despre tine. Știam toate melodiile tale și le fredonam cu drag. Știam forma sprâncenelor, cum îți aranjezi părul și ce a mai spus Șerban despre viața voastră. Urmăream horoscopul lunar, ca să vedem cum ne merge nouă, dar mai ales cum le merge Racilor, ca să știm ce faci și ce lucruri frumoase urmează să ți se întâmple. Mai târziu, când anii s-au așezat frumos și pe umerii tăi și pe umerii noștri și am devenit femei în toată firea, nu te-am lăsat să pleci de lângă noi și am învățat de la tine că poți să fii frumoasă, elegantă, de succes și gospodină în același timp. Ai spus într-un interviu că nu pleci dimineața din casă fără să faci patul, să aerisești camera și să pui totul în ordine. Ai coborât de pe piedestalul de zeiță și ne-ai cucerit cu sinceritate și normal.
Anii trec, dar tu rămâi în sufletele noastre holograma femeii ce-a fost, nemurirea unei voci cu timbru irepetabil. Te căutăm când ne este dor și te găsim în toate amintirile noastre despre fata cu părul de foc și suflet de aur.
Mergi spre lumină, Madălina! Gândul nostru bun să te însoțească mereu.
Foto: Paul Buciuta
Lina ,Madalina nu pot sa spun decat ,,ODIHNA VESNICA SI DUMNEZEU SA TE IIERTE”Ma bucur insa ca fanii si oameni de rand nu te uita.Dovada fiind acest articol si poate multe altele si emisiunea tv de la RTV unde am vazut asa zisul tau testament.De unde ideea ca nu mai erai iubita de public? Un unchi de al meu din Canada se bucura foarte mult daca primea cadou un CD cu tine si Paula Seling. Vorbesc cu tine la prezent pentru ca nu nu pot si nu vreau sa cred ca tu ai vrut sa pleci.Felicitari Iulei pentru artcolul ei rascolitor si faptului sufletul ei sensibil vibreaza mereu pentru tine.
Mama esti foarte tare. Cred ca trebuie sa te apuci sa scrii si tu.