Într-o noapte întunecată, câinii din curtea mea lătrau ca nebunii și nu pricepeam ce au pentru că, în jur, era totul foarte liniștitit. Am ieșit în curte și i-am găsit foarte agitați, lătrând nervos la o minge mare și neagră. Era un arici. Unul mărișor, care le invadase teritoriul și care îi agita, mai ales pe pui. Am uitat de somn, am uitat de zgomot și m-am bucurat de descoperirea lor și a mea. Am luat cu grijă ariciul speriat, făcut ghem strâns de ace și l-am dus în grădina cu legume, unde speram că se va liniști.
Dimineața primul meu drum a fost la grădină ca să văd ce face musafirul țepos, dar nu l-am mai găsit. Mai târziu, când m-am apucat să plivesc grădina, adică să-mi fac de lucru pe acolo, doar- doar dau de el, am descoperit sub frunze un ceva portocaliu, care părea un pui de arici nou născut. Am făcut imediat fotografii și am trimis la toată lumea care se pricepea sau nu la arici. M-am lăudat pe Facebook că mi-a fătat ariciul și am plesnit de fericire la gândul că, în curtea mea, se întâmplă așa o chestie tare. Am înfășurat în frunze presupusul pui, l-am ascuns de soare și l-am lăsat să mai crească până dau o fugă la piață. Între timp, pe Facebook s-a făcut lumină. Câteva fete deștepte m-au lovit cu adevărul în plexul solar și mi-au scris sub poză LIMAX, adică un vierme nasol și foarte dăunător. Când am văzut comentariile și am înțeles că era adevărat, m-a luat și greața, și disperarea și am plecat să-mi caut limaxul ca să îl scot din sfecla mea roșie și de lângă dovleci.
Cam așa pățim de multe ori și cu alegerile în politică. Ne entuziasmăm, ne înfierbântăm pentru unul sau pentru altul, investim încredere și speranță, pentru ca mai apoi, după ce trec luna de miere și promisiunile electorale, să descoperim limaxul din ei, viermișorul ascuns în intenții bune și planuri mărețe, toate pe hârtie, toate pentru naivi.
Eu fac parte din categoria persoanelor care se pipotează pentru politică. Nu mă înscriu în niciun partid, dar de la un an la altul, în funcție de ce mi se pare mie că face fiecare, am și eu diverse simpatii și mai ales antipatii. De la celebrul Iliescu apare, soarele răsare, am fost mereu pe baricade și, mai ales, am fost mereu la vot. Doar la vot contez cu adevărat, doar acolo pot să fac ceva în privința „limaxului” ascuns în birouri parlamentare sau cocoțat în funcții importante oferite de partid.
Cred cu toată ființa mea în schimbare, cred că trebuie să dăm șanse unor oameni noi, cu idealuri frumoase și cu ani de școală în CV, dar cum îi alegem? Cum facem să nu ne lăsăm păcăliți de limacși? Cred că pentru noi, alegătorii de rând, sufocați de știri false și informații servite fie cu miere, fie cu fiere, este foarte greu să facem selecția. La primării și la prezidențiale votezi omul, care ți se dezvăluie cumva, căruia poți să-i tragi un pic de mască și să-l vezi dacă este om sau limax, dar la alegerile parlamentare cum faci? Acolo ne pune partidul o listă în ochi și nu prea știm pe cine împingem în scaunele cu funcții grăsuțe sau pensii ulterioare de lux. Acolo îți trebuie instinct și judecata trebuie făcută după un întreg. Acolo, la parlamentare, votezi partidul și de aceea nu ai voie să uiți, trebuie să-ți amintești cine cu cine s-a înțeles în ascuns, care câți limacși ne-a aruncat cu dispreț în cârca portofelelor noastre, cine a mințit, cine a fost cinstit, care ce a lăsat în urmă după ce a plecat de la putere.
Cred în schimbare, cred în generația tânără, cred în viitorul european al țării noastre. Vreau să trăiesc acasă la mine, în România, și să bat lumea largă, în lung și-n lat, să văd, să cunosc, să trăiesc. Vreau să rămân aici, într-o țară curățată de limacși, de căpușe și alte soiuri de paraziți. De aceea, repet, cred în generația de oameni tineri care se ridică, cred că votul lor este foarte important și sper că va face diferența între România, limpede ca o apă de munte, și Românica, așa cum le place multora să-i spună atunci când arată cu degetul către un prezent și un viitor mocirlos.
Este obligatoriu să ieșim la vot. Trebuie să scăpăm de limacșii cu burta grasă. Nimic nu trebuie să ne oprească. Nici pandemia, nici frigul, nici vreun serial care ne place mult. Doar la vot avem puterea de a schimba lumea.
FOTO- www.pixabay.com
