Vacanță în Alpii francezi. Ziua zero. Plecarea
De data aceasta, ca niciodată, totul a mers brici. Am avut timp de făcut bagaje, le-am optimizat cu talent, astfel încât să încapă în două geamantane tot efectivul de pulovere și izmene plus alte chestii fără de care nu se poate călători. Am hotărât, mândră de mine, că sunt eficientă și pot să închid devreme capacele geamantanelor și deci să îmi văd de treaba mea. Când să ieșim pe ușă, stop! Simpaticul nu nimerește să apuce geamantanul de mâner. Normal! Pentru că onor geamantanul nu are mâner. E rupt! E rupt și eu am uitat chestia asta și nu m-am stresat să îl duc la reparat. Ce este de făcut? Repede! Alt geamantan! Și, uite așa, s-a dus liniștea mea! Iau cu furca din dreapta și arunc în stânga! Ce frumos le așezasem eu eficient pe toate, ce rapid le zbor și le reașez sub formă de grămezi și de movile sperând sa termin repede și să încapă tot!
Acum, că s-a rezolvat urgența, simpaticul poate să urce tot calabalâcul în mașină. Prin tot, înțeleg geamantanele, bananele de drum, dar și schiurile și clăparii dumnealui. Copila noastră când îi vede îmi face cu ochiul: Mami, poate anul ăsta le pierde. Simpaticul o aude, dar nu face o criză de nervi, cum ne așteptam, având în vedere că se căznea să înghesuie schiurile în biata noastră mașinuță. Bine. Renunț la ele, dar doar dacă îmi găsiți cumpărător. Le-am luat cu 5, le dau cu 7, că acum sunt vintage! Și acestea fiind zise, ia să vedem dacă se închide portiera! Și, deși stătea să crape, s-a închis și portiera și a rezistat așa până la aeroport.
Nu È™tiu de ce, dar exact atunci când nu mai pot repara nimic, mi se derulează spontan un listing detaliat al conÈ›inutului teoretic de prin geamantane. Și ce să vezi? ÃŽncep înrebările È™i marile revelaÈ›ii! Unde este demachiantul? Da. Nu l-am pus. Si È™osetele groase? Pe alea unde le-oi fi pus? Pe pat. Aha. Pe pat È™i în geamantan am pus ceva? Nu. Bine… Și căciula cu urechi cu care se fuduleÈ™te simpaticul când crapă pietrele de ger? Pe pat. Lângă È™osetele groase. MiÈ™to. Chiar că am fost eficientă. AÈ™a pățesc mereu când sunt zen È™i sunt sigură pe mine. AÈ™a pățeam È™i la examene. Când eram stresată, îl împuÈ™cam pe 10, când mergeam la sigur, aveam È™anse mari să o zbârcesc pe undeva È™i s-o fac lată, adică nu de 10. Cred că lată e È™i acum, dar prefer să nu mă mai gândesc. Mă bazez mereu pe faptul că simpaticul are umor È™i nici nu este supărăcios din firea lui destul de agitată de altfel. AÈ™a a fost È™i la Sibiu, când eu mi-am aranjat frumos în È™ifonier toate hăinuÈ›ele, mi-am pus la oglinjoară cremele È™i aspirinele, iar lui i-am aÈ™ezat pe pat doar pantalonii de pijama, că bluza am uitat-o acasă. A fost drăguÈ›, a zis că doarme în maioul lui alb È™i se simte sexy È™i dezbrăcat, exact ca într-o poză cu James Dean. Acum să văd la ce poză se gândeÈ™te, mai ales că i-am uitat fix È™osetele de clăpari.
Aparent, iarna este foarte complicat cu făcutul bagajelor. ÃŽn realitate, cred că este mai simplu decât vara. AÈ™a cred eu, pentru că vara trebuie să mă asortez mai bine, normal, întâi noi, fetele, dar È™i onor soÈ›ul meu. Iarna te rezolvi cu blue jeans È™i pulovere, vara… nu te rezolvi nici cu un È™ifonier întreg.
Nevastă! Ai luat actele? Da. Ochelarii de citit? Da! Costumele de schi? Normal. Ce crezi? Am pus cam tot! Adică ce n-ai pus? La o primă trecere în revistă, doar niște accesorii, detalii. Cum ar fi? Șosetele alea groase și căciula ta de ger!
Vă imaginaÈ›i faÈ›a ‘mnealui? Dacă era la maneta avionului, cred că i-ar fi venit să frâneze în zbor, È™tiÈ›i, ca în filmele americane, când el conduce È™i ea îi spune lui ceva È™ocant. Dar cum nu era la manetă È™i nici nu putea să facă circ (ne vedea lumea, sic!), a înghiÈ›it în sec È™i în gol È™i aia a fost. M-am scos! Și dacă este să fie corect, s-a scos È™i el, că tre să facă shopping È™i nu È™tii niciodată cum, de la o È™osetă, se alege È™i femeia din cuplu (eu, în cazul de față) cu vreo rochiță de cocktail sau cine È™tie ce.
FOTO CREDIT – www.pixabay.com