Cine ești tu? Cum îți permiți să arunci cu noroi? Ce îți dă acest drept?
Gura lumii, nedefinită, neclară și totuși omniprezentă, parșivă, insinuantă, lașă. Ea este nimeni și de fapt sunt toți, măști diforme ale minciunii în toate formele ei hâde. Gura lumii sau corul de voci ipocrite ale oamenilor cu care stai la masă sau cărora poate le-ai întins paiul care i-a salvat de la înec. Recunoștința este boală grea. Cum să-i spui mulțumesc omului care te ridică atunci când cazi? Mai bine îl invidiezi că în cursa nebună a vieții l-au ținut picioarele mai bine și a intrat poate pe lista premianților. Cum să te bucuri pentru norocul altuia? Cum să faci asta, când bucuria din curtea vecinului te amărește până la plăsele? Capra lui trebuie să moară ca să fie liniște în sufletul tău pizmaș. Gura lumii… Ce investiție proastă! Nu știe să aplaude la bine, dar știe să râdă la greu!
Gura lumii își ascunde mizeria ei sub preșuri ieftine și caută mereu subiecte senzaționale, scormonind în gunoiul pe care alții încearcă să îl debaraseze din suflet. Gura lumii o judecă pe femeia care a îndrăznit să facă un copil cu o bancă de spermă, îl judecă pe bărbatul care o primește înapoi pe adultera fără scrupule, îi arată cu degetul pe părinții care greșesc din prea multă iubire ș.a.m.d. Gura hâdă a lumii are standarde mici și unități de măsură strâmbe.
Mă întreb uneori dacă această judecată colectivă nu este încă o pedeapsă pe care omul a primit-o atunci când a căzut din rai. Eva n-a avut ce face și a poftit la mărul interzis, asta așa, pentru că un binevoitor cu vorba miere și venin i-a susurat la ureche că nu este nicio problemă și în caz că ar fi ceva, are proptele la șeful de cadre, deci oricum ai da-o, tot Adam pică prost.
Nu înțeleg de ce atâta colcăială? Câștigă cineva ceva din atâta vorbăraie fără rost? Gura lumii nu știe de Oscaruri, ea participă doar la Zmeura de Aur, căutând mereu vulgul și capetele seci. Poți greși grav dacă îți conduci viața după ce spune lumea. Am văzut fete frumoase care și-au închis viața în căsătorii de compromis doar pentru că au intrat în panica fetei bătrâne la 30 de ani. Am văzut cupluri perfecte în ochii cercetători ai vecinilor, dar care o dată închisă ușa casei, lăsau pe preş tot harnașamentul iubirii perfecte și se urau cu pasiune. Am văzut părinți care au înnebunit de deziluzie când copilul lor a ales drept partener de viață un divorțat sau o divorțată ș.a.m.d.
Există niste șabloane în gândirea de masă, niște povești cu zâne și niște cărări bătute ale fericirii standard. Dacă nu te încadrezi, dacă faci un pas în lateral și îți croiești un drum pe sufletul tău, atunci oprobriul public cade ca o urgie. Trebuie să fii foarte puternic, să treci peste mizerii, să mergi mai departe, să ștergi și să uiți. Este greu, dar nu imposibil.
Eu cred în omul care își croiește sigur soarta, care iubește frumos de la suflet la suflet fără criterii impuse social. Cred în omul care construiește după planurile sale, nu în cel căruia i se întâmplă și atât! Cred în omul care merge drept și demn pe drumul ales de el, fără să se încurce în păienjenișul de vorbe de la marginea șanțului. Cred în astfel de oameni, știu că există și îi respect.
Gura lumii… Ce investiție proastă! Nu știe să aplaude la bine, dar știe să râdă la greu!
FOTO: ION CORCODEL
