Pentru mine, fie că este vorba de o noapte sau de mai multe, confortul oferit de camera de hotel este foarte important. Vreau să găsesc curățenie, perne moi, căldură și un pic de poezie. Este adevărat că la începutul iubirii noastre, i-am spus soțului meu că merg cu el oriunde, chiar și cu cortul, dar aceasta era doar o afirmație aburitoare. Eram zăpăcită de dragoste și atât. Lui i-a plăcut mult chestia cu cortul, dar între timp, s-a prins c-a fost doar pentru impresia artistică și face rezervări la hotel. Noi mergem foarte mult pe rezervările online. Noi? El! El se ocupă, el alege și lui îi stric ziua, dacă nu îmi place unde am nimerit. Ca să fie clar, nu caut lux, nu vreau figuri, dar îmi place să fie o atmosferă caldă, primitoare, culori frumoase și mai ales o cameră curată, peste tot.
ÃŽn urmă cu cinci-È™ase ani, am vrut neapărat să vizităm grădina cu flori de la Keukenhof din Olanda. Acum că povestesc, chiar îmi este dor să mă reîntorc acolo. Flori frumoase, colorate, parfumate. Când m-am întors de la Keukenhof, am adunat toate ciublerele din curte, o roabă spartă, două oale de ciorbă abandonate È™i alte acareturi, le-am vopsit în culori vii È™i le-am transformat în ghivece cu flori. Dar nu despre flori vorbim noi aici, ci despre cazare, pentru că acolo surpriza a fost totală. Am nimerit într-un hotel foarte modern, muuuult mai modern decât am fi avut noi nevoie. Onorată instanță, vă rog să aveÈ›i în vedere că aveam È™i copilul după noi atunci când am aterizat în holul hotelului È™i am recunoscut imediat canapeaua din pozele online. Problema este că, în afară de canapea, nu mai semăna nimic cu nimic! Iar pe pereÈ›i erau niÈ™te fotografii mari, È™i mai moderne, cu niÈ™te scene cam sado-maso È™i alte poziÈ›ii din literatura pentru adulÈ›ii emancipaÈ›i. Simpaticul, onor bărbatul meu, mi-a făcut semn că totul este în regulă, aÈ™a sunt olandezii mai libertini, hotelul este modern, dar va fi bine. Am plătit, deoarece nu ne-au dat camera până nu am plătit-o în avans, exact ca la … film È™i apoi, după ce am intrat în posesia cartelei care deschide uÈ™i, am dat să ducem bagajele în cameră. Surprizăăăă! Camera nu era clasică, era … modernă! Nu avea È™ifonier È™i nici baie cu adevărat. Mai exact, intrai în cameră unde, la intrare, lăsai hainele pe un cuier, apoi în ordinea poziÈ›ionării, veneau un duÈ™, o toaletă (mascată de un paravan) È™i un pat uriaÈ™ proptit fix în fereastra uriașă. Hotelul avea patru etaje, adică zeci de ferestre uriaÈ™e. Și da, nu era bordel, era hotel! Dar unul special. ȘtiÈ›i ce a urmat, nu? Simpaticul a scăpat basma curată că mi-a arătat din nou canapeaua din hol, care era singura din tot hotelul cu aspect casnic È™i care trona impozantă din toate unghiurile pe reclama online. Personalul de la recepÈ›ia hotelului însă, a mâncat jar È™i, după ce le-am zis de toate în engleza mea de baltă care se îmbunătățeÈ™te la scandal, am recuperat banii È™i am plecat spre locuri mai casnice.
Zilele trecute am avut de făcut un drum în Italia. Ceva pe fugă, nimic important. Simpaticul mi-a spus că nu face rezervare la niciun hotel ca să ne oprim pe unde ne place. Foarte bine!, am zis eu, mai ales că nu era prima dată când făceam acest lucru. Multe dintre vacanÈ›ele noastre sunt aÈ™a. Ne urcăm în maÈ™ină È™i mergem în diferite locuri frumoase, ne cazăm din mers, zăbovim cât ne convine. Zis È™i făcut, frumos È™i plăcut. ÃŽn apropiere de Milano, ne-am oprit È™i am căutat un loc de cazare. Am încercat la primul hotel care ne-a ieÈ™it în cale È™i care arăta foarte frumos, dar când am văzut camera, am plecat mâncând pământul. Și nu camera era de vină, ci mirosul. Stătut. Apoi am căutat pe waze un hotel recomandat de prietenii noÈ™tri. Nimic. Fully booked! Am plecat cu regret, foarte obosiÈ›i È™i dornici să ne oprim, să mâncăm È™i să dormim. Am rezervat online la un hotel bunicel judecând după steluÈ›ele de pe firma luminoasă de la intrare. Când am văzut camera, m-am cam strâmbat la ea, dar simpaticul mi-a făcut semn că rămânem, pentru că este târziu È™i este obosit. A întrebat însă recepÈ›ionera dacă nu are È™i altceva, mai deschis la culoare, mai vesel È™i cu ceva covoare pe pardoseală. Italianca, o longilină cu buze foarte roÈ™ii, a făcut ochii cât cepele È™i a scuturat siderată din cap – No! Carpets? No! No! Ziceai că a opărit-o cu ceai când a întrebat-o de covoare. Când am coborât la recepÈ›ie ca să facem formele pentru cazare, pe uÈ™a hotelului au intrat È›inându-se de mână două doamne foarte solide, care de fapt erau niÈ™te domni cu fustă È™i pantofi cu toc. Simpaticul s-a uitat la recepÈ›ioneră È™i apoi la mine. Longilina nu părea să se mire de nimic. ÃŽÈ™i vedea liniÈ™tită de treaba ei. Simpaticul, lovit în plexul solar de la întrebarea despre covoare, nu avea o problemă cu travestiÈ›ii, ci cu recepÈ›ionera. Era siderat È™i a È›inut să se exprime –se miră că întreb de covoare, dar nu se miră când vede bărbaÈ›i îmbrăcaÈ›i în femeie. BăieÈ›ii, treaba lor, viaÈ›a lor, trăiesc cum le place. Dar fata asta? Chiar n-a auzit de covoare?
Călătorului îi stă bine cu drumul, dar și cu o cazare fără surprize! Vă mai povestesc doar cum ne-au cazat la Londra într-o cameră ocupată deja. Culmea! Când am dat să intrăm în cameră am văzut un geamantan identic cu al nostru. Am crezut că am călătorit în timp și suntem noi în viitor. Un geamantan în mână și unul pe covor. Noi în ușă, cineva sforăind în pat. Am înțepenit de derută. Nici n-am îndrăznit să aprindem lumina și bine am făcut. Am închis binișor ușa ca să nu deranjam bucla timpului și am tăiat-o la recepție ca să refacem setările inițiale. Buna ziua! Am ajuns. Avem o rezervare aici și am dori să fim singuri în cameră!
FOTO CREDIT- www.pixabay.com
